Gina

Ea e Gina. Este un Matiz mic, verde, aflată în proprietatea lui Daniel (Veve). Gina mertită un articol aici, dedicat ei.

Joi după-amiaza, am plecat către Hunedoara. După ce m-am chinuit să găsesc un taxi de acasă până la locul de plecare, pronia a făcut să ajung exact când se îmbarcau bagajele. Le-am spus Magdei și lui Cosmin că eu sunt cel mai mare și că stau în față din start. Nu mă înghesui pe mine în spate la un Matiz decât cu drujba.

Frumoasă Gina, mi-am zis. E verzuie, o culoare care-mi place. E ea mai mititică, însă e mașină bună.
M-am uitat la oglinda retrovizoare centrală. Era legată de parasolare cu sfoară. De la atâta stat în soare i se dezlipise piciorul de pe parbriz și căzuse. Veve a găsit soluția. A pus piciorul între plafon și căptușeală, apoi a trecut o sfoară pe sub oglindă, legând-o bine de parasolare. Stătea fixă de parcă acolo era locul ei.

Parbrizul… Crăpat. O urmă de piatră în partea de jos și vre 4-5 linii pe 75% din suprafața parbrizului. Chestie de estetică. Am încercat să-mi pun centura. Din 3 în 3 cm trași, aceasta se bloca. Cică o trăgeam prea tare. Mi-a luat 3 minute să-mi pun centura.

Am zis “Doamne-ajută” și-am pornit. Turbo. Ăla era zgomotul. Toba sau saxofonul sparte, urla mașina ca una de raliu pe bază de metanol. Ca să vorbim unul cu altul trebuia să vorbim tare. Și să înghițim în sec din când în când, ca să ni se desfunde urechile. De la atâta zgomot, s-au adaptat ca urechile focilor și se închideau. Am ajuns la benzinărie, Veve a făcut plinul, cât ceilalți au fost la toalețică și și-au luat toate cele pentru drum.
Eu mi-am luat bere cu lămâie și un pachet de sticksuri. Când am ieșit, mașina nu mai era în față.
– Uite bă, ăștia au plecat și m-au lăsat aici!

Erau trași într-o parte, să umfle roțile.
– Ce faci mă, cum m-am pus în mașină, cum ți s-au dezumflat pneurile?
– Așa fac înainte de orice drum în afara localității.

Numai că picura benzină pe sub mașină. Că făcuse plinul până-n buză și d-aia picura, că erau furtunurile pline. Nu văd legătura, însă fie. Am zis că ne orpim peste 20 de kilometri, să vedem dacă mai picură.
– Roată de rezervă aveți? întreabă benzinarul.
– de ce? am una prin portbagaj.
– S-ar putea să aveți nevoie. Roata asta n-o văd bine, spuse el arătând un guguloi pe care-l puteai apăsa cu degetul pe roata din spate.
– Bine, vedem.

Am plecat la drum. Prinsese viteză Gina. Am zis să mă uit să văd cu ce viteză zboară. Acceleratorul stătea cuminte la 0.
– Ce mă, nici ăla nu merge?
– Nu, dar nu-mi trebuie. Am 110 la oră.
– De unde știi?
– De pe Waze, uite, îmi zice aici.

Fac o paranteză aici. Mișto aplicația aia, te anunța unde erau accidente, radare, drum aglomerat, blocat, cu ce viteză mergeai și pe unde s-o iei.

A prins 131 la oră. Mai mult nu i-a dat. Sincer stăteam cu griji. Numai la roata aia cu guguloi și la benzina picurând mă gândeam.
– O luăm pe Transalpina?
– Cu cine? Cu Gina? Nu urcă dealurile alea, bătrânica…
– De ce?
– Nu știu, nu trage la deal, e Matiz, nu 4×4.

Nu-i bai, mama a urcat dealurile și a luat curbele alea de la Posada cu trabantul. cu 30 la oră, dar le-a urcat. cu Dacia zbura cu 60 pe acolo, fără probleme.

Am ajuns seara pe la 10 jumătate la Hunedoara, fără niciun fel de probleme pe drum. La Prislop, pe un deal mașina n-a mai vrut să tragă. A oprit pe dreapta și-a pornit iar. A urcat dealul cu greutate. Și nu era cine știe ce deal imens. La revenire ne-a adus fără nicun fel de probleme, drum întins, am făcut o mulțime de poze.

Imediat cum am ieșit de pe autostradă și-am luat-o pe șoseaua de centură, am luat un crater în roți.
Și nu exagerez când zic “un carter“. Atât de mare era groapa aia încât a reușit să mă ridice cu totul de pe scaun și să mă dea cu capul de plafon. Ușor însă, nu mi-a spart căpățâna.

Ăsta a fost drumul cu Gina. Acesta este un articol dedicat acestui Matiz verzui care, în ciuda problemelor, ne-a dus și ne-a adus cu bine acasă.

Gina, abia aștept să mai faceu un drum împreună!

Fabricat în Hunedoara este un proiect organizat de Denisa Bârgău, Sebastian Bârgău și Călin Bobora și sponsorizat de Carpatcement și Fermele ADO. Parteneri: Sara Cafe și Pizzeria Napoli.

Comments

comments