CUI FOLOSESC EXAGERĂRILE?

M-am întrebat (și nu odată), de ce unora le place să exagereze și să denatureze adevărul?! Să prezinte realitatea nu cum e, ci cum vor ei să fie. Porniri sau practici de acest gen, le întâlnim cu sau fără să vrem în diverse situații și ipostaze oferite cu dărnicie de trăirile vieții. Unele mai vesele, altele mai triste sau, de regulă, încadrate în limitele normalului. Toate însă, așa cum s-au dovedit, păgubitoare și generatoare de discuții și comentarii care nu fac bine nimănui.

Regret, dar trebuie s-o spun, că o asemenea experiență (dovadă) ni s-a oferit chiar  și-n aceste zile, după trecerea în neființă, la vârstă de 70 de ani, a Ionelei Prodan, cunoscută interpreta de muzică populară și implicată, cu ceva ani în urmă, și-n activități politice. O pierdere grea, ireparabilă, desigur,  pentru familia îndoliată și, de ce nu?, cât și pentru toți iubitorii acestui gen de muzică (și nu numai). După cum se știe, meritele și valoarea să artistică au fost, la timpul lor, des evidențiate, dar și lăudate și recompensate cu diverse ordine și medalii ce i s-au conferit.

Dar de aici, de la realitatea crudă și până la unele enormități (exagerari) publicate sau spuse de unii membri ai familiei cât, mai ales, de diverse persoane publice, numai și numai în scop publicitar (mai ales pe la tv-urile care-și începeau jurnalele de știri cu acest tragic eveniment) sau din cine știe ce alte interese, e o distanță (cale) apreciabilă! Moartea, dispariția pentru vecie a oricărui trăitor este într–adevăr o mare durere. Dar, realiști fiind, nu trebuie să omitem faptul că orice om se naște, trăiește și moare! Acum sau mai târziu, fiecăruia-i vine rândul. Moartea, acest sfârșit al vieții pământene, n-ai cum s-o eviți.

Nu același lucru poți însă să-l faci, cu exagerările și cu vorbele gratuite, spuse fără măsură. Să nu se uite că de-a lungul anilor au tot dispărut dintre noi oameni la fel de valoroși, unii cu merite infinit mai mari comparativ cu fosta și îndrăgită interpreta, declarată de către una din fiicele sale, drept “un bun național“!

“Generația, oamenii care ne-au ajutat să supravietuim la greu, mor (moare) și în locul lor (ei) nu mai rămâne nimic!” ( n.n – oare-i chiar așa?!); 

“Mă gândesc cum va fi mâine fără ea, nu  lumea muzicii populare, ci lumea în general” (n.n – nu-i prea de tot? Cum să fie lumea, ca și până acum!);

“Ionela, ciocârlia care s-a oprit din cântat, cea care a făcut România frumoasă, a murit. Ce ne vom face fără ea?!” (n.n – nu- i prea de tot?!);

“Bucuria vieții care trecea sticla, nu mai e. Ce vor face românii?!”

La aceste câteva mostre de exagerări total nefondate, răspund la ultima: o mică  parte dintre români, majoritatea însă a celor care au participat la înmormântarea defunctei, s-a îmbulzit, calcandu-se în picioare pentru un eventual disc (cu cântecele Ionelei) dar mai ales, pentru pomană (covrigi și portocale). Iată așadar, ce fac (unii) românii! Și pentru că exagerările aflate în discuție să nu se rezume doar la cele sus scrise, va mai spun că s-a solicitat, între altele, ca înmormântarea regretatei Ionela Prodan, să se facă… cu onoruri militare!?

Ma mir (și cred că nu numai eu) că nu s-a instituit și doliul național!

Sper să fiu bine înțeles și nu acuzat de blasfemie si de presupuse defaimari sau, mai stii, comentarii răutăcioase! Departe de mine, de conceptia mea de viață și moarte, aceste gânduri și intenții, mai ales că, se știe, de morți, numai de bine! Așa am și făcut! Am reliefat și acuzat doar exagerările și încercările unora de a prezența denaturat o realitate crudă, impresionabilă și regretabilă. O stare de lucruri deloc plăcută pe care cei în cauza (din motive lesne de înțeles, nu le-am scris numele) au încercat, din disperare, supărare sau exces de zel, să o prezinte (e vorba de starea de lucruri) fardat, cu dimensiuni astronomice, mult prea îndepărtate de adevăr!

Ionelei Prodan, să-i fie țărână ușoară și Dumnezeu s-o odihnească pe vecie! Familiei îndoliate, condoleanțe și întreaga–mi compasiune!

Marc Ciubotaru

Comments

comments