La drum lung cu… calul!

Mi-ar plăcea să plec la drum lung călare. Adică, evident că am în minte o călătorie până la țară cu mașina, în viitorul apropiat, însă tare mi-ar plăcea să pot face asta și călărind. Cum ar fi să plec de unul singur, adică eu și bunul companion, calul, până la Craiova? Că acum 100 și ceva de ani, cum se ajungea dintr-un loc în altul? Nu cu caii? Și nu toată lumea pleca la drum cu o trăsură trasă de “șasă cai frumoși“, ca să termine călătoria într-o zi, într-un galop nebun.

Mi-ar plăcea să mă văd călărind pe un drum național. Nu la galop, însă cu o oarecare viteză, la trap, să zic. Pentru o bună bucată de drum, până i se face calului sete sau foame. Cum adap calul pe drum? Opresc la o benzinărie și ce fac? Le cer un lighean și 3 bidoane de 5 litri de apă plată? Oare ce-ar zice ăia dacă-n mijlocul zilei, ar veni unul ca mine și-ar opri la ușa benzinăriei călare?

Cum pe vremuri, câțiva prieteni plecau la drum călare pe cai, acum pot pleca la drum cu 2-3 mașini sau chiar 40 de motociclete. Și dacă moda revine, de ce n-ar reveni și moda călăritului pe distanțe oarecare, între orașe?

Comments

comments