CELE MAI FRUMOASE CITATE DIN LITERATURA!
Oamenii sunt emotii, sunt culori, vibratii, sunt miresme, sclipiri si visuri. Dar mai presus de toate, oamenii sunt povesti. Sunt franturi incandescente de univers recitate la nesfarsit de poeti si scriitori.Va invit, in clipele care urmeaza, sa va lasati invaluiti de intensitatea siduiosia catorva dintre cele mai frumoase citate din literatura pe care le voi reproduce,cu unele mici modificari, de pe un site de pe net.Despre valoarea si aplicabilitatea lor va veti proninta ,eventual, si dumneavoastra. Iata-le:
“Am respirat adanc si am ascultat vechiul plans al inimii mele; Sunt, Sunt, Sunt.” – Clopotul de sticla, Sylvia Plath
„E in noi un animal care ne musca mortal, cumplit, cu atat mai tare cu cat iubim mai mult; si eu n-am stiut sa ma pazesc, sau mai bine zis n-am stiut sa raspund la intrebarea: ce e cu acest animal, ce cauta in noi si ce legatura are el cu dragostea?” – Cel mai iubit dintre pamanteni. Marin Preda
„Cand ma gandesc la moarte, singurul lucru de care imi pare rau este ca s-ar putea sa nu mor din dragoste!” – Dragostea in vremea holerei, Gabriel Garcia Marquez
Ce sunt oamenii pentru pietre si munti?” – Mandrie si prejudecata, Jane Austin
„Iubirile mari sunt tocmai acelea de care te indoiesti mai mult.” – Invitatie la vals, Mihail Drumes
„In dragoste nici o certitudine nu e definitiva… Lucrul acela elementar -sentimentul ca esti iubit – trebuie necontenit verificat, caci o singura indoiala, o singura greseala surpa totul in nebunie si extaz.” – Nunta in cer, Mircea Eliade
„Sufera oamenii pe front. Sufera in inchisori si lagare. Sufera de foame. Suferinta din amor e un lux.”- Aceasta dulce povara, tineretea. Cella Serghi
Sunt doar cateva din multe alte asemenea citate, pe care le putem gasi cu relativa usurinta in lecturile cotidiene… Depinde doar de ce si ce anume cititi.
Marc Ciubotaru

Pe lângă Timpul nu mai avea răbdarea a lui Marin Preda, am una care mi-a placut de la Zaharia Stancu-Jocul cu moartea
La început, când eram băieţandru, am avut şi eu conştiinţă. Ca să trăiesc, am aruncat într-o zi o halcă de conştiinţă, în altă zi altă halcă, până când, tot hărtănindu-mi conştiinţa şi aruncând hălci din ea, ca să trăiesc, m-am pomenit că nu o mai am….Ce să zic..Să nu uiți Darie, să nu uiti…