Recenzie Puterea credinței – Bajrangi Bhaijaan

De ieri a apărut în cinematografele din România filmul Bajrangi Bhaijaan (Puterea credinței). Film cu, probabil, cel mai bine cotat actor indian din prezent, Salman Khan. Filmul prezintă povestea Shahidei, o fetiță de 6 ani, din Pakistan.

Fetița nu vorbise deloc până la vârsta aceea, iar părinții, niște simpli păstori din munți, nu aveau putere financiară ca s-o trateze la oraș, la un doctor logoped. Într-o zi, pe când Shahida se întorcea de pe câmp către casă, din cauza neatenției a căzut într-o prăpastie, însă a fost salvată de un arbore solitar, crescut aproape orizontal din hău. Cum fata nu putea striga, petrecu o bună bucată din zi pe acel pom, foarte speriată, plângând întruna. Au găsit-o pe seară abia.

Bătrânii satului au concis că cel mai bun leac pentru fetiță ar fi ca aceasta, însoțită de mama ei, să meargă la un mare centru de rugăciuni, unde se întâmplă des minuni: orbii își recapătă vederea, șchiopii pot merge fără probleme, iar Shahida cu siguranță își va recăpăta vorbirea. Numai că acel centru (nu era o moschee, fiind în aer liber) era tocmai în India, iar obținerea vizei din Pakistan nu era tocmai o joacă de copii. Însă, tot satul a pus ban pe ban așa că Shahida și mama sa au plecat spre India.

Au trecut vama într-o noapte, pe când trenul staționa. Fetița s-a trezit din somn din cauza unui individ care sforăia îngrozitor în vagonul cușetă. Uitându-se pe geam a observat un mieluț căzut într-o groapă, zbierând. Fata a coborât din tren, l-a scos pe mieluț din acea groapă însă… a rămas pe jos, trenul punându-se în mișcare. Fata degeaba a încercat să țipe, fiind mută n-a reușit decât s-o podidească plânsul.
bajrangi-bhaijaan

La câteva minute după ce-a trecut cu care venise (în care mama ei încă dormea), a oprit un marfar. Fetița s-a urcat în el, însă acela nu mergea în urma trenului de călători, ci a luat-o într-o altă direcție.

Până aici filmul vi se poate părea plictisitor, tocmai de aceea v-am explicat tot. Însă de aici încep peripețiile fetei mute într-o țară străină, unde nu cunoștea pe nimeni.

Pronia face ca fetița să-l întâlnească pe Pawan, un tânăr foarte credincios, care tocmai cânta slavă zeului Bali (o maimuță) într-un festival religios, Holi, cunoscut de noi ca Festivalul culorii.
HOLI

Pawan îi dă fetii să bea și să mănânce, sperând ca aceasta să nu se mai țină după el. Însă, fetița, necunoscând pe nimeni, l-a acceptat pe Pawan ca un model de urmat, acesta devenindu-i înger păzitor, prieten și tutore.

Pelicula este foarte frumoasă, durează vreo 2 ore și jumătate, însă este un film la care nu m-am plictisit deloc. Este unul dintre cele mai bune filme indiene văzute de mine. Și da, la final am și plâns. Și eu și trei sferturi din sală. Este un film adus în România de BML Movie Entertainment și ar fi mare păcat să-l ratați. Vă va schimba cu siguranță mentalitatea pe care o aveți față de indieni, pakistenezi sau… musulmani.

Despre acest film veți putea citi la Emil, Mădălina, Angela și Daniela.

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Anca Cârcu – de râs sau de plâns?

Fără să vreau am dat de madam Anca Cârcu. Nu căutând decolteuri, după cum ați crede, ci mi-a sugerat youtube...

First, some jokes

So, after the Brutal Gamer, and yesterday, the fighting Săcelean told me to write down some FUBAR posts in english,...

LECTII DE VIATA CE-AR TREBUI INVATATE !…

,,Viata trebuie traita in asa fel incat in suflet sa ramana loc doar pentru bucurii! Restul,da-le uitarii...."(autor anonim) ,,Nu lasa...

Close