INTRE A SCRIE SAU NU PE BLOG!
N-as fi abordat acest subiect daca n-as fi observat, pe parcursul mai multor ani, ca a exprima o parere, a scrie ce gandesti e pentru unii un delict! Esti chiar si-un dusman al poporului, tradator de neam. Ba, mai mult, esti un limitat, depasit de evenimente. Ori, uneori, vai!, un… corigent!
La ce oare, asta n-o stiu, dar o banuiesc. Stiu insa ca acesti UNII sunt mai ales (si-n nu prea putine cazuri) cei ceva mai tinerei sau nitel spre varsta a doua, netrecuti prin viata, care-si imagineaza ca ei, adica acesti unii, stiu si cunosc pe toate. Ca nu mai au nimic de invatat, ci doar de oferit lectii!
In randul lor lesne intalnesti (si te lovesti) si de cativa “Gica contra“, pusi mereu pe artag, pe contraziceri si “sentinte” inatacabile, lipsite insa de orice logica si adevar! Asa ca, pornind de la aceste, nu tocmai placute considerente (realitati), afirm totusi ca scrisul pe blog are, pe langa partile bune, de necontestat si multe inconveniente despre care, unele dintre ele, am scris ceva mai sus.
Cele bune-ti ofera insa un placut prilej de a fi, pe cale virtuala, fireste, intr-o atragatoare legatura cu semenii, cu cei apropiati sau nu, sa schimbi opinii si sa-ti explici parerile, gandurile si trairile tale. Totul sau macar o buna parte dintre avantaje, depind de modul in care colaboratorii, colegii, cei care scriu sau doar comenteaza pe blog, stiu sa te respecte si sa te inteleaga in ceea ce faci.
Nu cu ura, invidie si, mai ales, emfaza! Cred ca nu mai e cazul sa mai fac referiri si la posesorii blogurilor, la administratorii acestora, intrucat sunt convins ca cei mai multi se descurca. Si chiar bine, bine de tot.
Stiu ce au de facut si spre lauda lor, o fac! Acum, apropiindu-ma de final, fac si eu, doar o propunere, o sugestie ce-o consider de luat in seama. Este vorba de folosirea ceva mai intensa, rationala, a unor imagini ce vin sa sustina si sa intregeasca textul, nu numai sa fie doar asa, de decor!
Practica si utilizarea pe scara larga a acestora (a pozelor care sa merite) in gazetarie, dau garantia succesului! Incercati si, precis, va veti convinge de adevar! In ce priveste genericul, parerea mea-i intocmai cu cele spuse si scrise candva de Ioan Heliade Radulescu: “Scrieti baieti, numai scrieti!
Marc Ciubotaru


Nasol nu e ca ai o parere. Nasol e ca nu ai aceeasi parere cu a turmei de oi. Aia e de-a dreptul revoltator.
Ma bucur ca mare parte din putinii mei prieteni adevarati nu defileaza cu rahatul asta de corectitudine politica inainte, alaturi de din ce in ce mai multi adepti ai fiecarei noi miscari.
In lipsa oricarui comentariu(exceptie facand cel scris de tine) adaug,tot eu,o completare la articol.Ma uitam pe cateva bloguri: oameni de valoare, criterii si observatii, discutii neterminate sau de abia incepute (cam tot aia este sau poate nu… ma mai gandesc) oamenii ce scriu, oameni ce critica.Ceea ce am scris , sincer sa fiu ,nu mi s-a parut atat de incriminatoriu la adersa bloggerilor, cum se simt unii atacati . Parerea mea e ca orice om are o anumita opinie despre un anumit blog, sau articol dintr-un blog, lucru pe care il fac mai toti bloggeri atunci cand lasa un commentariu. Isi spun,pur si simplu, parerea lor,nu?Tu ce spui,gresesc!? Oricum ar fi trebuie sa recunoastem ca intradevar sunt multi bloggeri si multe bloguri care nu au nici- o treaba , nici un scop anume, sunt facute asa,ca sa vada lumea ce idiotenii delibereaza unii dintre postaci,scriitori,cititori sau simpli indivizi ajunsi intamplator pe pagina de blog,din pura curiozitate!…
Da, se strâng fel de fel de scursuri. Dar deh, alea-s blogurile cunoscute și dacă bloggerul minune scrie ca s-a bășit, apar vreo 10 care se laudă că ei au fost cei dintâi care-au mirosit emanațiile ilustrului domn/ doamne.