Amintiri din comunism: Voiam să devin… hitlerist

Multă vreme din “cei șapte ani de acasă” i-am petrecut la țară, lângă Severin. Am cărat apă de la fântână, am fost cu caprele pe câmp, am adunat vreascuri din pădure (uscături). Niciodata nu am tăiat pomi, bunică-meu avea obiceiul să luăm buturugi (buturi cum le zicea el).

Iarna cumpăra și el lemne, de la pădurar, sau tăia vreun copac uscat din grădină. Țin minte când a tăiat cireșul care se uscase, prin 86. Singurul cireș pe care îl aveam, de altfel.

Am avut o copilărie fericită, pot spune că nu mi-a lipsit nimic. Singurul lucru pe care mi l-am dorit când am fost mic era un skateboard, pe care nu l-am primit niciodată. La 27 de ani am vrut să-mi cumpăr, am pus piciorul pe el și era să-mi sparg botul. am dat cu el de-azvârlita, zicându-mi:

– Pentru căcatul ăsta am râvnit eu timp de 16 ani? (de la 10 ani mi l-am dorit).

Mai multe pe tema asta, într-un material pe viitor.

Nu înseamnă însă că am dus-o extraordinar, că mă scăldam în lux. Nicidecum. Țin minte cozile la care stăteam, la care stăteau și părinții și bunicii, cozile să umplem buteliile, cozile la “ce s-o băga” – pe vremea aia nu stăteai la coadă la ceva anume, ci la ce s-o băga. Că o fi carne (rar), ulei, ouă, orice. Unt…

Bunică-meu, tatăl mamei mele, era de mic nazist. Nu mi-e rușine cu asta și nu-mi va fi niciodată. În alte posturi voi povesti ce-am prins de la bunicii mei – din timpul războiului. Bunicul celălalt, tatăl tatălui meu – era comunist convins. Încă am ceva medalii primite de el pentru muncă – loc fruntaș în nu știu ce. Niște tinichele fără prea mare valoare, însă pe vremea aia, era o cinste să fii fruntaș în muncă. Când se vedeau cei 2 bunici, o luau pe băutură până la zi, se înțelegeau foarte bine.

Bunică-meu (nazistul) îmi povestea că nemții erau buni cu ei (cu copiii) și multe altele pe care le voi relata într-un alt material. Țineam minte că el voia să facă parte din Tinerii hitleriști – Hitlerjugend. Din ce-mi spunea el îmi suna exact ca Șoimii Patriei sau cercetașii la americani (văzusm în ceva file western), doar că în plus făceau și cântece patriotice și lupte. Așa țin eu minte.

Fiind copil, voiam să fac și eu d-astea, nu doar să fiu șoim al patriei, fără niciun fel de fapte “de vitejie” – doar pe foaie. Și mi-am zis că Tinerii Hitleriști era o organizație pe cinste.

Ajuns la școală, vorbind cu colegii, auzeam la toți aceeași placă. Să învățăm bine, să ajungem ingineri, doctori sau profesori. Rar am auzit pe unul că vrea să devină avocat (nici nu știam ce e ăla la 7 ani), sau milițian. Unul a zis pompier, altul scafandru, iar prietenul meu, Radu – cosmonaut.

Mie mi se părea că prea se repetă ăștia între ei și am zis să zic ceva ce nu va zice nimeni. Fiind la finalul catalogului (după mine mai era doar un băiat și ăla zicea doctor, că asa era și ta-su), am zis să dau un răspuns mai șmecher, să-i fac paf pe toți.

Și când ne-a întrebat învățătoarea ce vrem să fim când vom crește, toți au dat răsunsurile pe care în mare parte le știam.

– Francisc, tu ce vrei să te faci când vei fi mare?
– Hitlerist!

Copiii se uitau la mine că habar n-aveau ce sunt ăia, iar învățătoarea trecea prin toate culorile curcubeului, începuse să se bâlbâie, parcă era un robot căruia îi pusesei o întrebare existențială și-i dădude ceva “computing error“.

A zis să vin a doua zi cu mama la școală și să nu mai zic aia niciodată, că e rușine, nu e voie, ne fură țiganii etc.

A doua zi a luat-o educatoarea pe mama de-o parte și i-a zis toată tărășenia.
– Vai, îmi pare rău, a stat cu tata la țară, cine știe ce i-a băgat ăla în cap, vorbesc eu cu copilul, n-o să se mai întâmple.

Și cam aia a fost tot, mi-au zis că e rău, că nu e voie să zici așa ceva, că ăia sunt criminali, că e caz de pușcărie (vrei să ajungă mama la pușcărie?) și că o să aflu eu mai multe când voi fi mare.

Crescând, acum vreo 12 ani, un coleg de muncă făcuse una și mai și. Îl puseseră să deseneze ceva. Octav, copil fiind, abia văzuse un film rusesc la TV, în care “bravii soldați ai socialismului” doborau avioane germane în război. Și copilul desenase un avion pe care desenase o svastică.

A fost scandal la ăla, chemat directorul părinții lui, voiau să-i scadă nota la purtare, prostii. Până la urmă a scăpat fără urmări, el desenase ce văzuse la TV.

Și uite așa, după ani și ani, eu care voiam să devin hitlerist am ajuns… inginer!