MAREA UNIRE SI DEZBINAREA

De ani buni ne tot place sa vorbim de Marea Unire, de o Unire intr- o tara in care nicicand, de-a lungul bogatei si glorioasei sale istorii, dezbinarea, ura si incompetenta, convulsiile sociale si coruptia n-au fost mai mari, mai  pregnante si distrugatoare! Ne place sa ne plangem, sa ne vaitam mereu de lipsurile si dezordinea ce ne domina viata. Acuzam si aratam in stanga si-n dreapta, fiecare in felul sau, haul politico-social in care ne aflam de peste un sfert de secol, indepartandu-ne tot mai mult de telul si viitorul dorit!

Dar rareori si-n palide incercari, punem cu adevarat punctul pe I, cum se mai spune. Poate ca putini sunt cei care totusi se intreaba, indiferent de simpatiile si coloratura politica, cine-s in fond cei care ne conduc pe acest drum gresit, cu “minuni” far-de sfarsit?! Nu trebuie sa fii expert ca sa-ti dai seama ca din numeroasele dezbateri publice care anima intr-un fel viata noastra politica au disparut, in ani, tot mai multe personalitati de marca.

Romani de-ai nostri care aveau capacitatea intelectuala, dar si forta interioara necesara nu numai sa sustina idei doar pentru ca ele erau generate de mintea sefului de partid, ci sa fie folositoare tuturor. Astazi, daca-ti observat, nu mai exista aristocrati, oameni cu o buna si temenica pregatire profesionala si civica, respectati de colegii de breasla si nu numai, in masura sa aduca in momente importante (ba chiar, hotaratoare) dezbaterea publica, in zona ratiuni dar si a bunului-simt! Nu voi oferi acum nici un nume sau prenume, convins fiind ca, fara prea mari eforturi, o sa-i vi-i reamintiti dumneavoastra! Va intreb insa: v- ati interesat vreo data asa, macar intamplator si fara patima, cine-s cei care ne conduc (la diferite nivele), ce pregatire profesionala si intelectuala au? Care-i calitatea, nu numai umana dar si socio-profesionala a organismelor ploitice si administrative din care fac parte sau chiar le conduc?!

Daca o s-o faceti, o sa aflati, nu fara surprindere, ca avem parte in aceste timpuri de o dominatie majoritara a yesmanilor, rubedeniilor si a celor profilati a fi doar… servitori umili ai cuvantului exprimat de sefii (patronii) lor. Slugoi care se intrec sa sustina si sa laude, fara discernamant, ideile emanate de sefi si sa le promoveze, sus si tare, mereu in frunte, ca pe niste… lucruri sfinte! Exemplele dar si..exemplarele lesne le puteti vedea, aproape zilnic, pe micile ecrane! Pe acolo cat si-n viata diurna suntem nevoiti sa intalnim oameni incolori, inodori si insipizi, unii (nu putini la numar) chiar si inculti, dar care dobandesc forma, doar cand mai marii lor vorbesc (indiferent cum si ce), gesticuleaza, rad sau jubileaza! Si de ce nu?, chiar cand se si distraza! Mai mult, pentru unii dintre acestia, problemele lor penale (si sa tot fie ca numar, dar si ca gravitate) devin, de regula, problemele tarii dezbatute, cu trup si suflet, de catre lingaii lor pe la mai toate tv-urile. Dar mai abitir, pe cele preferate!

Care sunt? Le stiti, poate! Yesmanii (oportunisti, lingusitori, slugoi) din acele locuri, cu “doctorate” in limbaj mediatic, doar stiu prea bine lectia: dusmanii, potrivnicii sefilor sunt imediat catalogati drept “dusmani ai tarii”, desfiintati si pusi la zid! Asta-i politica de partid! Asadar, iata cum si-n ce imprejurari de… armonie si de buna intelegere continuam sa vorbim despre “Marea Unire” a romanilor… mai dezbinati ca oricand!

In completare am postat ceva mai jos, versurile unui anonim… (semneaza: Anonimus) parca potrivite, intr- un fel fie spus, cu ceea ce se petrece azi, prin Romania centenara…

M-am săturat!
M-am săturat de abundența de prostie,
De curve, idioți și farisei,
De politruci vicleni și mișelie,
De țoape și de derbedei!

De chipul lor mi-e amar, acru și silă,
De jocul lor murdar și infernal.
Îi pun pe toți, într-adevăr, pe-o grilă
Și o strecor, atent, într-un canal.

M-am săturat de ipocriți și fameni,
De maimuțoi ignobili și mitici!
Eu m-am născut ca să fiu printre OAMENI
Și nu printre animale atât de mici.

De imbecilii care poartă azi alt nume,
Schimonosiți în șefi, patroni și „zmei”.
Nici nu mai pot să râd de-aceste glume,
Pentru că-n fața lumii sunt toți niște “grei”…

Marc Ciubotaru

Comments

comments