Amintiri din comunism – 2 săptămâni la mare
În vara lui 1986 am fost la mare cu ai mei, ca-n fiecare an. Însă de data asta, a fost ceva mai deosebit. Deoarece am fost plecați 2 spăptămâni. Acum am aflat faptul că, pe vremuri, așa erau sezoanele date prin sindicat, ori de 6 zile, ori de 12 zile (pe vremea aceea se lucra și sâmbăta).
În ziua în care am plecat țin minte câteva chestii:
M-am dus la taică-me cu un pistol de jucărie cătuie i se rupsese țeava. Și s-a apuca să-l lipească cu “un lipici special“, care se numea A+B. Nu era simplul prenadez, pe care îl avea orice cetățean socialist. A+B-ul ăsta era mai bun, mai scump și nu-l găseai la orice Fero-Metal când voiai tu.
S-a pus taică-meu să lipească țeava la pistol. S-a așezat pe canapea, cu un scăunel în față – masa lui de lucru, a lipit ăla și-a zis să nu-l ating. Apoi am plecat la mare. Am fost la hotel Ciobănaș – însă nu mai știu în ce localitate. Nici căutările pe Google nu m-au ajutat să găsesc unde am fost exact.
Știu faptul că atunci, la mare, am avut 3 bucurii. Prima a fost faptul că a fost sejurul de 2 săptămâni.
A doua bucurie a fost faptul că am fost la cinema în aer liber – a rulat Băieții buni poartă negru cu Chuck Norris. Cred că a fost pentru singura dată când am fost la cinema în aer liber. Era o aulă pe semicerc, cu ecranul în față. Atunci am băut 2 sticle de Pepsi-Cola. E puțin spus, le-am băut, le-am savurat. Asta treia bucurie, pentru un copil de 6 ani, aflat în comunism – era de vis. Nu mai țin minte dacă era chiar prima dată când gustam Pepsi, însă era printre primele 3 dăți.
După alea 2 sticle de Pepsi și agitat din cauza filmului, începusem să fac p-acolo scheme de karatist. Dar n-a durat mult, că m-a altoit maică-mea imediat, zicându-mi:
– Stai liniștit, în pizda mă-tii, nu te mai da în stambă, că ne faci de rușine. Dacă nu te potolești mergem acasă și nu mai pupi tu Pepsi sau cinema până la 12 ani!
Și ce să vezi, m-am potolit. “Pe vremea mea” asa erau copiii. Te altoia mă-ta la cur imediat când făceai circ. Sau dacă-ți spunea că îi faci de rușine în bloc. În 90% din cazuri, copiii înțelegeau și se potoleau. Mai exista un dl. Goe, însă foarte rar.
Peste câteva zile când voiam să mergem iar la cinema, nu s-a mai putut rula filmul, deoarece cineva tăiase ecranul cu cuțitul. Da, se mai întâmplau astfel de “incidente”. Fiecare perioadă a avut și uscăturile ei.
