ADEVĂRATA SEMNIFICAȚIE A SĂRBĂTORILOR!..
Că tot ce- a fost este în viață, iată că a trecut și Paștele!..Reintrați, mai ușor sau mai greu, în fluxul normal (monoton) al evenimentelor cotidiene, acum ne- au rămas doar amintirile. Dar și speranțele (așteptările) într– un viitor, apropiat sau mai îndepărtat, marcat de alte asemenea sărbători. Până atunci însă, haideți să redepanam împreună, prin reprezentări și …amintiri, întregul evantai al celor de curând trăite. Aceasta însă, nu înainte de a preciza că, în general, omul modern (inclusiv, romanul) , nu mai știe cum să umple timpul sărbătorii! Într– un fel sau altul, fiecare se află într– o… tradițională goana ce- l îndepărtează treptat (dar sigur) de sensurile profunde ale sărbătorii! Problema în esență ei, nu e nouă. A mai fost (și nu odată) discutată, chiar și comentată. Inclusiv pe acest blog. Se pune însă întrebarea: de când a început( goana)? Ea a început de mai mult timp decât suntem noi tentați să credem, a început înca din zorii unei modernități târzii, cum o numim astăzi. O spune de fapt și Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ortodoxe Române: ,, Îmi aduc aminte de unul dintre marii filozofi ai culturii române, care într- un text numit „ Declinul Sărbătorii” nota faptul că, înca din anii ‘ 930- ‘ 940 ai secolului trecut puteam vorbi despre asta la români, atrăgea atenția asupra faptului că omul modern, din ce în ce mai de- spiritualizat, nu mai știe cum să umple timpul sărbătorii.” Dar practic, ce putem face că totuși să …umplem niște forme?! Dl. Vasile Bănescu , ne îndeamnă la moderație și cumpătare,, fie că e vorba de cumpărături, petreceri sau chiar de postat pe Facebook” ! Da, zic și eu, pentru că trebuie să recunoaștem că apropierea unei sărbători religioase înseamna astăzi, în cele mai multe cazuri, doar cozi la supermarket, aglomerație la mall, consumerism. Dar ,așa cum s- a mai precizat , tendința aceasta, atât de evidență astăzi, a început însa în cu multe zeci de ani în urmă. Acum însă, s- a cronicizat și amplificat!
„ Pe de- o parte, notează purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, bucuria aceastacare ne cuprinde de sărbători, ne face să fim mai expansivi. Eu aș spune că această expansivitate ar trebui să aibă niște limite. Foarte mulți sunt cei care copleșiți de programul și de îndatoririle pe care le au nu își pot concentra atenția și eforturile în spre pregătirea spirituală. Toți suntem aproape în situația fiului risipitor, care se îndeparteaza de sensul important. Toți ne îndepartam, rătăcim, ajungem la niște limite. Important este să știm și să nu pierdem această speranța că există cineva care ne așteaptă să ne întoarcem oricând. Acesta e Dumnezeu și măcar această speranța să o avem că ne putem întoarce către el măcar de sărbători”.
Din nefericire (sau din păcate) , mulți, foarte mulți dintre noi, românii, deocamdată nu o avem! Continuăm, în schimb, cu sau fără bună știință, să ne îndepărtăm de sensul important al fiecărei sărbători, amestecându-le!…
Marc Ciubotaru
