Am făcut scara la bloc!
Azi a fost o zi în care am fost vrednicuț. Am tras la lopată de-am făcut bătături în palmă mai ceva ca-n liceu. Get it? Treptele blocului având fix 30 de ani, s-au măcinat și s-au spart. Îngheț, dezgheț, soare, vânt, ploi, grindină, milioane de pași trecute peste ele, nu era să reziste o veșnicie.
Și zilele trecute m-am întâlnit cu președintele de bloc:
– Francisc, când ne ajuți să facem treptele astea de la bloc?
– Miercuri și joi sunt liber, când puteți.
– Joi la 10?
– Perfect!
Am zis că ajut nu neapărat că aș fi eu tare bucuros să trag la lopată, ci din mai multe motive. Unul fiind acela a trebuit să mai facem o treaptă, ca să poată urca și coborî persoanele în vârstă. Și aici m-am gândit la taică-meu. Oricum, într-un viitor apropiat am înțeles că se va face și-o rampă de urcat cu căruciorul, că avem destui care au nevoie de rampă. Vreo 2 bicicliști, vreo 3-4 cărucioare pentru copii, plus aceia care abia pot urca scările.
În plan era să se repare și să se aducă la nivel prima treaptă. Blocul avea 2 trepte. Însă vâzând cât de înaltă e treapta, am zis că niciun bătrân nu se va putea cocoța pe acolo. Așa că am hotărât pe loc să mai facem o treaptă. Aveam în subsol două lespezi de ciment pe care le-am scos la suprafață și le-am folosit ca primă treaptă. Momentan așa, într-o parte, cât de curând vom face peste tot, când s-or mai strânge materiale.
Mă dor toți mușchii acum, la o zi după “marele event“. E tare nasol să nu ai dloc condiție fizică. Trebuie să dai nițel cu lopata și obosești una-două. Și mi-au dat clasă administratorul și președintele de bloc, ambii la 64 de ani. Căci doar noi 3 din tot blocul am fost să facem trebușșoara asta. În rest numai “nu pot zilele astea“, “sunt la muncă“, “mă dor șalele” etc. Motive se tot găsesc, românul e tare inventiv la a se scuza de la orice muncă.
Și-n trei inși s-a făcut treabă. A durat de la 10 la 14, însă a ieșit bine. Au intrat 6 saci de nisip, vreo 4 de pietris și vreo 3 de ciment. Ceea ce a fost cam mult, nu ne așteptam. A trebuit să se ducă președintele de bloc după materiale noi, văzând că nu ne-ajunge pentru treaptă ce materiale aveam deja.
O chestie foarte ciudată am aflat-o abia ieri. Lumea când coboară treptele, o taie fix pe centru, pe unde e ușa, nu printr-o parte, unde e balustrada să te ții. Asta face aproape toată lumea, chit că e bătrân cu baston, chit că e o persoană supraponderală care abia merge. Toată lumea mai puțin taică-mei, care o ia pe margine, să se poată ține de balustradă. Ei bine, ieri după ce-am turnat tot cimentul, după ce-am făcut și-o treime din cea de-a treia treapă, lângă balustradă, am pus pe mijloc un podeț de lemn pe care lumea putea păși fără probleme. Scândurile erau stabilizate de cofraj și-o grindă metalică din treaptă.
În părți, pe la balustradă și-n partea cealaltă, am pus plăci de polistiren obice, pe care am pus câte-o bucată de ciment să nu le ia vântul. Pe unde credeți c-a vrut lumea s-o ia? Ca de obicei, prin mijloc, unde aveau podeț, sau în părți, unde nu puteai trece, fiind polistirenul oblic? Exact, călcând pe polistiren!
Acum, obosit sau nu, mă gândesc la faptul că abia aștept să facă rost de materiale să facem ce-a de-a treia treaptă completă, plus rampa. Plus o nouă balustradă lângă rampă. Și știu că voi fi singurul din “cei tineri”, care va veni să pună umărul la a face ceva pentru binele tuturor, însă nu mă plâng. uite așa vor vedea ăștia că la nevoie pun mâna să ajut, nu stau ca alții plimbându-mi câinele 3 ore pe zi, dar n-am timp să ajut niște vecini să facă ceva PENTRU BLOC.
