Amintiri din comunism – căzătura de la etajul 6
Întâmplarea a avut loc în anul 1975. În blocul unde locuiau bunicii din partea tatălui, trăia nenea Jimmy. Sincer să fiu, nu știu care îi era numele adevărat, însă toată lumea îl știa de Jimmy. Eu, să fiu sincer, nu cred că l-am văzut mai mult de o dată, prin 85-86.
Eh, și Jimmy ăsta avea obiceiul să bea. Crâncen. O dată la 2 zile se făcea mangă. Motive avea destule. Nevastă-sa nu mai era tânără, Rapidul n-a bătut pe Dinamo, la fabrică i-a zis maistrul să nu mai vină băut etc. Motive se găseau.
Și-ntro zi, după ce se abțiguise bine, ce-i vine omului, hai să plece să-și mai ia niște vin bun de la Bachus. Afacerea Bachus a fost în perioada comunistă cea mai mare schemă ilegală de vin condusă de Gheorghe Ștefănescu. Acesta producea și vindea vin falsificat (cu aditivi) la prețuri mari, folosind un depozit de vinuri de pe Calea Griviței. Bunică-meu (și ăsta mare degustător de spirtoase) zicea că vinul ăla fals era mult mai bun decât ăla de la podgorie.
Blocul ăsta are o o intrare prin față, iar în spate o curte interioară. Pe partea din spate este un palier lung, pe toată lungimea blocului, fiecare etaj având 5 apartamente (3 cu ieșire la palier și 2 cu ieșire la scara interioară).
Palierul ăsta este deschis, o mică balustradă, cu sârme întine de la un cap la altul, pentru uscat rufele. Nu știu cât de bine se vede din poză.
Pe timp de iarnă, în palier ninge, și dacă sunt temperaturi negative, se formează polei. Și nu toată lumea dădea cu mătura sau cu lopata pe palier, sincer să fiu.
Jimmy stătea la ultimul etaj. Iese omul îmlpeticindu-se pe ușă, încuie și alunecă pe poleiul format pe palier. Și cade. De la etajul 6. Și în cădere îi atenuează viteza toate sârmele alea întinse, pentru rufe. Cade omul nostru, urlând, și rupe toate firele de la etajul 6 până la etajul 1.
Ies vecinii afară auzind uletele, îl găsesc pe ăsta pe jos, în zăpadă. Îl ajută să se ridice. Jimmy nu avea nimic. Absolut nimic. Nimic rupt, nicio zgârietură. Tremura însă din toate încheieturile. Starea de ebrietate i-a trecut instantaneu. Sună vecinii la miliție, că a căzut unul de la etajul 6, vin ăia și-l găsesc pe Jimmy sprijinit de bloc, fumând o țigară:
– Bună ziua, tovarășe, aici s-a aruncat un cetățean de pe bloc acum 10 minute?
– Nu s-a aruncat, am alunecat și am căzut, zice Jimmy suflând fumul de la Carpați.
– Cine a alunecat?
– Eu!
– Cum, dumneata?
– Da tovarășe milițian, eu!
Fac ăia proces verbal, accident fără victime, hai să-l ducă la spital. Ăsta nu și nu că-i e bine. Până la urmă au plecat milițienii, după ce l-au pus să semneze că refuză consultul medicului. Abia a doua zi i-au apărut lui Jimmy pe corp o mulțime de vânătăi, de la toate sârmele pe care căzuse.
Legenmda spune că n-a mai băut timp de vreo 2 săptămâni de atunci.
