Amintiri din comunism – Cheia e sub preș!
Eram prin clasele primare. George “Francezul” Ilarion a lipsit vreo 2 zile de la școală. Îi ziceam Francezul deoarece taică-su, fiind pilot de avion, reușise să-și ducă familia pentru câteva zile în Paris. Nu șiu exact câte sfori a tras ăla, ce pașapoarte i-a trebuit, în fine, ideea e că porecla îi rămăsese odraslei.
Astea 2 zile ni s-au părut oarecum ciudate, căci Francezul era un bun coleg de năzbâtii școlărești. Așa că astea două zile n-a mai uns nimeni clanțele cu pastă de dinți “Cristal“, n-a mai vopsit nimeni creta cu vopsea albă, sau alte tâmpenii pe care le făceam săptămânal.
Apoi ne-a povestit ce se întâmplase. Taică-su era plecat o săptămână la Paris, iar mă-sa rămăsese singură pe moșie. Și ca să nu se simtă singură, a sunat-o pe soră-sa, măritată cu unul de prin Buzău. Să vină pe la ea câteva zile, cât e bărba-su plecat.
Soră-sa a zis că da, și-așa nu se mai văzuseră de câteva săptămâni bune, luase și ea și bărba-su concediu, așa că au acceptat bucuroși să vină la București. Și cum pe vremea aia nu existau telefoane mobile, totul s-a dus de râpă.
În ziua de marți, soră-sa și bărba-su au ajuns la București. George era încă la școală, iar mă-sa, pe ultima sută de metri a zis că n-are nimic pregătit de mâncare pentru musafiri, așa c-a dat o fugă la piața Matache. Stăteau la vilă, la etajul 3. A încuiat ușa și-a pus cheia sub preș. Apoi a lăsat bilet în ușă:
– Sunt la piață. cheia e sub preș.
N-a lipsit mai mult de o oră și jumătate, maxim două. Cât s-a învârtit prin piață, cât a mai stat de vorbă cu țața Floarea, vecina de vis-a vis, s-au făcut două ore.
Și-a venit femeia acasă cu 2 papornițe pline, pregătită să întâmpine oasspeții cu masa plină.
Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu aia din piață, așa că, urcând la etajul 3 și intrând în apartament, a început să urle. CASA ERA GOALĂ! Atât de goală încât hoții îi furaseră și draperiile. Televizor, frigider, magnetofon, tablouri, haine, bibelouri, bijuterii, TOT.
Ușa era închisă, cheia sub preș, iar biletul înapoi în ușă, cum îl lăsase ea. După jumătate de oră au ajuns soră-sa și cumnată-su și-au văzut și ăia grozăvia. Venise miliția, luau declarații de la vecini, nimeni nu văzuse și nu auzise nimic. Hoților le luase doar două ore să golească toată casa. Nu reușiseră să scoată șifonierul ăla mare. Dar majoritatea hainelor dispăruseră din el. Nu-i lăsase nici măcar o măsuță, niciun scaun, nimic.
Și uite așa, un drum “scurt” la piață a însemnat pierderea a tot ce aveau soții Ilarion. Plus vreo 5000 de lei pe care-i ascunseseră în televizor.
