Amintiri din comunism – Pâinea pe cartelă
În vara lui 1986 am fost la Severin. Aveam nedeie pe 29 iunie de Petru și Pavel. Bunică-mea, având 5 surori, se vorbiseră toți ca pe data de 29 să fie la casa părintească.
În săptămâna aia fusesm la oraș și m-au trimis pe mine să iau pâine. Mi-a dat o cartelă scrisă, cam cum e asta din poză, și mi-au zis să iau 5 pâini.
M-am dus la centrul de pâine, am stat la coadă (vreo 20 de persoane) și am așteptat. când mi-a venit rândul, am dat banii, cartela și am cerut 5 pâni.
– Nu pot să-și dau 5 pâini!
– De ce?
– Că e rația doar de 3 pâini!
– Nu știu, tanti, eu am nedeie! Am zis cu îndârjire, de parcă gata, dacă aveam nedeie, se deschideau porțile cerești și ploua cu pâine.
Nu știam ce înseamnă asta. Aveam doar 6 ani și ăia neîmpliniți. Mie îmi trebuiau 5 pâini.
A zis un vecin de prin cartier să mai stau încă o dată la coadă și să iau și pâinea pe luna viitoare. Așa că am luat cele 3 pâini, apoi am stat iar la coadă șă iau restul de 2. Pe luna următoare mi-au trecu 2/3 pâini, deci peste o lună pueam să cumpăr doar o pâine. bine că la țară se mânca mămăligă pe cât se putea, că nu crăpam de foame.
Am ajuns acasă bucuros, cu 2 sacose pline de pâine, pe care le târam după mine. Aveam 2 sacoșe din alea tip năvod, mari, de puteam să intru în una dacă eram contorsionist.
De bucurie că am reusit să iau pâinea, m-au trimis și după zahăr. La ulei era deja bunică-meu la coadă de câteva ore. Altă coadă și acolo la zahăr, pentru un kilogram am stat cam o oră la coadă. Era vară, căldură, nu existau sucuri sau ape minerale la orice chioșc pe marginea drumului, vă dați seama. După ce-am luat și zahărul, am băut apă de la cișmea, apoi mi-am luat o îngheșată Polar de la toneta de înghețată. Țin minte că ultima tonetă de înghețată am văzut-o în București, la piața Delfinului, în 1995. După aceea a dispărut și aia…
