Cine mai scrie cărți pentru copii?

Având deja peste 40 de ani, m-am gândit dacă mai există un al doilea Creangă, un al doilea Ispirescu. Oare mai scrie cineva cărți pentru copii, sau copiii noștri citesc aceleași cărți pe care le citeam noi acum 30 de ani?

Dar copiii mai citesc oare cărți? Sau stau pe telefon/ tabletă de la 3 ani? Nici nu mai vor să iasă afară, în parc. Stau pe calculator. De exemplu, nepotul meu. Nu-i plăcea la țară. Stătea toată ziua să se uite la desen animate. Nu ieșea el să alerge după găini, să se joace cu pisica, să călărească ciobănescul carpatin din curte.

De urcat în pomi? Doamne ferește, ce-i aia? Nu ieșea el afară să-l pripească puțin soarele. După aia, după se s-a mai mărit, stătea numai pe calculator. Nu laptop, de fiecare dată când îl duceau la țară, se trambalau cu PC-ul și monitorul, să nu care cumva să-i lipsească calculatorul copilului.

noi eram atfel croiți. Noi citeam cărți în care Făt Frumos se lupta cu Zmeul 3 zile, apoi îl învingea, îi tăia capul și se îmbăia în sângele lui, ca să prindă puteri.  Acum știu copii care visează urât dacă se joacă Call of Duty pe PC.

Mă rog, cazuri și cazuri. Nu-s toți copiii așa. Vorbeam cu un prieten care și-a învățat copiii să citească. De la Jules Verne până la Erich Maria Remarque. La 15-16 ani. I-am dat și de la mine din bibliotecă să-și aleagă niște cărți. Ceva ce greu mai găsești, “Elevul Dima dintr-a 7-a“, “Trei dinți din față” etc.

Dar nu-i nimic, cu ocazia asta am aflat și eu că încă se mai scot cărți pentru copii. cărți frumos colorate, pentru copii mici. Cei de la Atelierul de eroi au grijă de asta. Pe vremea mea nu avea cărți așa frumos colorate.

În plus, sunt și carti personalizate copii. Adică au reușit să atragă copiii cu imaginile viu colorate de la desenele animate, cu poveștile cu eroi. Care, sunt și acum la modă. Ceea ce mă bucură. Deoarece, trag speranță ca, pe viitor, copiii noștri să fie din ce în ce mai cu capul pe umeri. Nu că acum n-ar fi. Doar că, în ultima vreme, am văzut cum generații noi de tineri sunt din ce în ce mai plăpânzi, mai sperioși, mai influențabili.

S-o mai naște oare un nou scriitor de soi? Sau vreun poet? Mai scrie cineva poezii? Sau e privit în derâdere cu “uite-l mă pe Eminescu, fuge gagicile de el“? nu știu ce să zic. Văd tineri cu capul pe umăr, văd tineri care nu vor ști ce vor face mâine. Dacă se vor duce sau nu la școală. Dar există și unii care învață bine. Ba chiar iau bursă. Dar îi văd influențabili. Văd la un coleg de clasă nu știu ce hanorac de 600 lei, vor și ei. Peste 2 săptămâni nu le mai place.

Dar apare un nou model de adidași pe care e musai să-i aibă. Aici e o discuție cu dus și-ntors. Adidașii sunt scumpi. 900 lei. Dar copilul ia bursă, iar banii din alocație și i-a strâns. Și cu bursa, îi poate lua “din banii lui“.

Eu nu știu ce aș face. Pentru mine o pereche de încălțări de astea de top și un hanorac la modă mă duce juma de salariu. Întreținere, cablu și… mâncare din părți. Nu mai sunt bani. Și vine și lumina…

Dar, desigur. eu nu am copii, nu știu cum e. Mi-ar plăcea să cred că, totuși, voi avea capacitatea de a-l învăța pe copil ce e bine, ce e rău, valoarea banilor etc. nu știu. Rămâne de văzut, pe viitor.

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.