Cum te fură magazinele pe față
Cum să îți pierzi o oră din viață certându-te cu angajații Kaufland…
Mă duc să iau “un cico, o citirică, ceva de gâticeală” de la Kaufland Basarabiei.
În parcare, pe sensul meu de mers, mașina dinaintea mea se pune pe avarii și staționează. În dreapta lui, 3 locuri de parcare libere, unul lângă altul. În stânga, vreo 2 locuri, unul lângă altul. Îl claxonez. Nu se mișcă. Îl depășesc pe sensul opus și-i urlu câteva. Deschide geamul foarte nelămurit. I-am zis să se bage-n mă-sa-n parcare, să nu blocheze drumul. Ăla din spatele meu cred că i-a zis același lucru, deoarece și el s-a oprit paralel cu cel care stătea pe avarii.
În magazin o doză de Ursus Cooler era 3.35 lei. Și văd că baxul de 4 beri este de 10.71 lei, promoție. Fac și poză, că eram sigur că o să fie ceva în neregulă.
La casă, 13.70 lei baxul./ Plus încă 2 lei, câte 50 de bani de doză, taxă de ambalaj reciclabil. Aici fac o paranteză. Niciodată, la niciun magazin nu se afișează prețul întreg, cu tot cu ambalaje. Deci, dacă luațu un bax de 12 sticle de bere/ suc etc. prețul va fi cu 6 lei în plus față de cel afișat. La fel și când luați doar un produs, mai adunați încă 50 de bani la el.
Plătesc prețul cerut, 15.70 baxul (13.70 plus 2 lei dozele reciclabile) și mă duc la serviciul clienți, unde era o domnișoară.
– Bună ziua, avem o problemă cu aceste produse. La raft este prețul de 10.71 și la casă este cu 3 lei mai mult.
– Da-ți-mi bonul, să văd. Și produsele, să le scanez.
Îi dau bonul, scanează produsele.
– A, păi au alt cod de bară, e alt produs! conchide ea.
– Ce alt produs?
– Păi Ursus Cooler 4 x 0.5 litri.
– Și eu ce produs am?
– Ursus Cooler 4 x 0.5 litri!
– Adcă același!
– Nu e același, că e alt cod de bare, alt produs.
Începusem să cred că suntem într-o piesă de teatru absurd sau de la “Camera ascunsă“.
– Vă rog chemați managerul de magazion, că nu mă înțeleg cu dvs. E alt produs, dar e de fapt același.
Cheamă merchendiserul de raion. Vine ăla cu 2 prețuri de la raft. Unul de 10.71 (cel din poză) și altul de 13.70.
– Uitați, ăsta e prețul, îmi spune.
– De unde l-ați luat?
– De la raft, că nu l-am pus eu din buzunar, se burzuluiește la mine.
– Ia hai domne la raft, zic, și arată-mi de unde l-ai luat.
Mă duce la raft, și la 1 metru de unde făcusem eu poza la 10.71 îmi arată eticheta cu 13.70, pe care o pune invers, unde era cea de 10.70.
– Au fost schimbate aici pe raft!
– Și eu ce vină am, întreb nedumerit.
– Păi și ce vină am eu domne? mă întreabă el.
– Ești merchendiser de raion, e treaba ta ca produsele să fie afișate cu prețul corect, nu cu prețul altui produs.
Plec de la raion, îl las să-și aranjeze etichetele cum crede el de cuviință (sau cum or fi corecte, naiba știe).
Mă întorc la serviciul clienți, la produse.
– Ați chemat managerul de magazin? o întreb pe făctucă.
– Păi pentru ce?
– Pentru că așa te-am rugat. Deoarece aveți același produs cu 2 prețuri pe care le puneți din burtă și nu îmi puteți oferi o explicație.
– Dați-mi bonul!
– Păi e la dvs.! L-ați avut acvolo pe birou.
– Nu-l mai văd aici. Dați-mi bonul de pe telefon.
– Pentru ce să vi-l dau de pe telefon? Vi l-am dat fizic, unde e? nu-l mai aveți, trebuie să există în sistem la dvs.
– E la dvs. pe telefon!
– Nu-l am eu pe telefon, e pe telefonul unui prieten. El nu mai are baterie, ce facem? V-am dat bonul fizic, ce ați făcut cu el?
Se apucă și-l caută nervoasă la coșul de gunoi. Două coșuri, pline cu bonuri. Se apucă să arunce conținutul pe jos, să le verifice pe fiecare în parte și să-l arunce înapoi la coș. Pelky îmi trimite bonul pe WhatsApp în timpul ăsta.
– Nu-l mai căutați zic, uite-l aici pe telefon.
– Nu-mi mai trebuie acum! că v-am zis de câteva ori să mi-l arătați, acum nu mă mai uit pe telefon, zice ea nervoasă, umilită de-a dreptul.
Atunci apuc să fac o filmare în care prezint cele descrise mai sus.
– A, acum îmi faceți și poză?
– Nu…
– Bine…
– V-am filmat. Vă fac și poză?
– Nu v-am dat acceptul meu să mă filmați?
– Unde scrie, întreb eu.
– Afară, pe ușă. Lăsați, chem paza.
Aștept, în timp ce ea găsește bonul de la coș și-l rescanează.
Vine un domn în civil, care se recomandă a fi de la pază. Fără uniformă (nu știu dacă a avut sau nu legitimație) – avea doar o cafea în mână.
– Domne, abia am intrat în tură, îmi zice, ce se întâmplă?
Îi explic cele de mai sus, inclusiv că am filmat-o pe fata de la serviciul clienți.
– Păi, da, conform regulamentului nostru intern, nu aveți voie să filmați un angajat fără acordul acestuia.
– Unde scrie domne? Arată-mi unde scrie negru pe alb acest regulament.
– Haideți cu mine, e afară pe ușă.
Ieșim afrara. Se uită pe toate ușile, nu vede unde scrie.
– Domne, aici era, pe cuvânt! Îmi cer scuze, dar aici trebuia să fie scris!
– O fi fost, eu nu am rupt abțibildul. Arată-mi unde scrie acest regulament, altfel filmarea cu angajata magazinului, colega dvs. rămâne la mine.
Intrăm înapoi în magazin. Fata pleacă ajutată de o altă colegă de la birou. I se făcuse rău, aproape o apucase plânsul. Mi se făcuse milă de ea, fusese umilită în fața colegilor și a altor clienți la faza cu coșul de gunoi. Greșeala ei, ea a mototolit și a aruncat bonul, înainte ca situația să se termine.
În acest timp la seviciul clienți mai apăruseră câțiva nemulțumiți. Unul luase două baxuri de apă și la casă i-a scanat două baxuri de Pepsi. Adică în loc de 50 de lei să zic, l-a “fraierit” de vreo 80, că sucul e mai scump.
Altul scanase morcovi și casa îi trecuse ciuperci și tot așa. Era deja o nebunie la serviciul clienți, începuseră să urle și alarmele la un moment dat.
Vine din spare un ins nou – managerul de magazin.
– Bună ziua, vă rog să-mi relatați ce s-a întâmplat.
Nu apuc să răspund, că din spatele meu mă trage de mână unul nou de la pază, pus pe harță.
– Ia zi domne, ce se întâmplă aici, ce e atâta scandal?
– Deocamdată vorbesc cu managerul de magazin, îi zic, și mă întrerupi.
Tipul ăla civil de la pază îl trage de-o parte pe colegul în uniformă (și cu legitimație):
– Lasă că nu e nicio problemă, nu e scandal, domnul a vorbit frumos.
Îi explic sefului de magazin (pentru a treia oară) cele întâmplate.
– Ne cerem scuze pentru situația creată, vă vom înapoia suma solicitată.
Îmi venea să-i zic și că ora pierdută pe banii mei ar trebui să le-o imput, însă am tăcut. Deja mă plictisisem de atâta circ pentru un căcat de câțiva lei. De la mine 4 lei, de altul 6 lei, de la altul 30, că-i scanează Pepsi în loc de apă plată și tot așa.
– Dar va trebui să ștergeți filmarea pe care ați făcut-o colegei noastre. Este scris în regulamentul nostru intern.
– Zice undeva că n-am voie să filmez angajatul?
– Da. În regulament, că e proprietate privată.
– Magazinul e proprietate privată?
– Da, nu aveți voie să filmați! Dacă nu ștergeți filmarea, chem și eu poliția, că încălcați normele GDPR.
– Dar dvs. aveți voie să mă filmați pe mine, ca și client? Eu nu mi-am dat acest accept!
– Păi știți… să vedeți…
– Lasă asta, arată-mi dumneta unde scrie că n-am voie să filmez angajatul, băiatul de la pază n-a văzut acest regulament scris.
Ieșim afară, nu era scris pe uși. Îl caută în magazin și găsește un articol legat de GDPR. Înainte să șterg clipul mi-l salvez pentru mine. Apoi îl șterg.
– Trebuie șters și din galerie.
– Unde, că nu mă pricep.
Se uită el în telefon și vede la fișiere șterse filmarea și o șterge și de acolo. Eu habar n-aveam că am Recycle Bin și pe telefon. Îmi părea rău că n-aveam și niște poze cu mătărângi în erecție – am rezolvat și asta, am șters câteva acum, să le am pe acolo, în caz de ceva, apăs pe un mădular și întreb dacă aia e poza/ filmarea.
Îmi înapoiază cei 4.6 lei – diferență de preț între cele 2 baxuri și plec.
Trecuse deja o oră. Pelky îmi pune că cel de la pază (în civil), trebuie să aibă măcar legitimație la el, dacă nu avea uniforma, faptă ce se pedepsește conform nu știu cărei legi (el le știe) cu amendă de la 1000 la nu știu câte mii de lei.
Și ute așa am petrecut eu o bucată din ziua de duminică, certându-mp cu niște angajați ai unui hypermarket. Au oameni puțini, care sunt copleșiți de volumul de muncă. Le mai trebuie angajați, care să se ocupe de rafturi, prețul de la raft să fie și cel de la casă. Și să fie foarte atenți la promoții, să se uite dacă se termină produsele din producție de la raft și să scoată eticheta cu promoție, ca astfel de situații să nu se mai repete.
