Decât să ajuți un prieten, mai bine-ți bagi un băț în fund!

Avea bunică-mea o vorbă: “Decât să ajuți un prieten, mai bine-ți bagi un băț în fund!“. Asta după celebra “facerea de bine e ***ere de mamă“. Asta pentru că de cele mai multe ori, când ajuți pe cineva, când ai și tu nevoie de ajutor de la acel cineva, te vei găsi cu ușa închisă. Ba mai rău, cu datorii.

Cum adică cu datorii? Păi dacă ești “băiat de comitet“, când vezi pe unu’ că are nevoie de ajutor, îți dai și cămașa din spinare, să-i fie lui bine. În mod normal, e bine să fii acel gen de om. Însă uite că-n vremurile actuale, e cea mai mare prostie pe care o poți face. Deoarece când se vede cu sacii în căruță, “prietenul” devine brusc necunoscut. Nu te știe, nu te cunoaște, te gonește. Ba poate pune și biciul pe tine, că-l deranjezi.

Știu destule cazuri în care niște persoane au zis să ajute vreun cunoscut și au fost giranți când și-au cumpărat ăia case. Au plătit vreo 2-3 rate apoi gata. Și banca a venit după giranți. Și au trebuit să plătească ani buni niște rate la o casă pe care nu au văzut-o în viața lor.

Cazul meu e mai “fericit” să zic. În 2021 mă sună un prieten să-l ajut să se mute. Că unde stătea el cu chirie i-a zis să-și ia hainele să să elibereze locul în cateva zile. L-am dus la noul loc și când am văzut ce condiții mizere avea, am zis să-l ajut. Acolo nu avea lumină, avea doar o priză, unde trebuia săț-și cupleze o aerotermă, un reșou, deoarece era frig ca-n cavou. Și-am zis să-l aduc la mine la garsonieră. cvă ara abia eliberată, curată, gata de închiriere. Și-am zis că îămpușc doi iepuri dintr-o lovitură. Îl ajut și pe el și am și eu chiriaș, adică un venit în plus.

Mare greșeală! Că pe motiv că suntem prieteni, omul a început să n-aibă bani. N-am azi, vino peste 3 zile, îți dau atunci. Dar nu toți. Așa, o parte acum, săptămâna viitoare îți mai dau, mai îmi dădea 200 lei, mai vreo 2 luni mă ducea cu zăhărelul că stai așa, că trebuie să iau nu știu cât de la muncă, să vezi că-ți dau, că ajung la zi, că câr, că mâr.

Și așa a durat un an. De mi-a rămas dator la chirie vreo 5000 de lei și la întreținere vreo 800. De răspuns la telefon, nici atât. Cea mai nasoală treabă e că i-am lăsat singurul set de chei pe care-l aveam. Că face el dublură “când ia banii“. Deci nu mă puteam duce în propria casă, deoarece nu aveam cum să intru. Ăsta cică plecase din țară pentru vreo 2 săptămâni, până a început să nu-mi maii răspundă la telefon. Și printre picături cât am vorbit cu el on-line (în noiembrie), nu poate răspunde că-l costă enorm roamingul și vrea să plătească atât.

Într-un final a trebuit să-mi intru în casă. Mă gândeam că trebnuie să chem un lăcătuș să-mi spargă yala, că trebuie să caut actul casei să demonstrez că eu sunt proprietar etc.

M-am dus cu un prieten acolo și-am văzut că ușa era deschisă. Iar înăuntru… dezastru. Mizerie cât cuprinde, mucuri de țigări aruncate peste tot, covorul din hol era negru de împuțit ce era, dintr-un portocalliu frumos, vesel. Haine aruncate pe fie unde, nenumărate perechi de adidași presărați prin casă.

A trebuit să schimb yala. Și-am luat broasca usa interior de calitate și yală nouiă pentru ușa de la intrare.

Acum va trebui să m-apuc să fac curat. Dat cu mătura, spălat covoarele etc. Sper să se poată salva parchetul, deoarece un alt parchet ar însemna niște bani în plus. Și mă mai sună și administratorul să-mi bată obrazul că am trecut în noul an cu datorie mare la întreținere.

Și uite așa m-am lecuit eu să mai ajut vreun prieten. A, să-l ajut cu niște chestii ușoare, da. Dar mai mult nu. Și-am îndeplinit și proverbul “pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești“.

Nu mai bine-mi băgam eu un băț în fund și-l lăsam să moară acolo în frig, unde-și găsise cu chirie prima dată?

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.