Dilema zilei – extreterestrul
M-am izbit azi de-o dilemă. Atenție că-i destul de grea. E formată din două întrebări și este despre… extratereștri.
1) În engleză, cum zici despre un extraterestru? It sau Him? (it pentru lucruri și animăluțe, iar him/her pentru oameni). Dar e “marțian” – termen general pentru extatereștri. Cum îi zici ăstuia?
Am pus întrebarea asta la ora de engleză acum câțuiva ani buni și profesoara s-a cam codit până să-mi răspundă cu jumătate de gură că “it“. Mai degreabă acceptam explicația unui coleg:
– Depinde, dacă ții mult la el îi zici him. Dacă nu, it!

2) Trecem peste întrebarea “ce-ar ieși dacă s-ar cupla un extraterestru c-o pământeancă?“, deoarece răspunsul ar fi clar, nimic. Asta deoarece suntem identici cu cimpanzeii în proporție de 97% și nu putem avea copii cu ei.
Întrebarea mea este:
– Se poate mânca un marțian?
Trecând de gust și textura corpului, mă împiedic de moralitate. Nu-i canibalism. Însă nici prea OK nu e, chit că se mai mănâncă pe la noi și oameni și cimpanzei (că tot zisăi că suntrem aproape identici dpdv molecular).
Dar extraterestrul? Să zicem că arată ca-n filme. Mic, cu 2 mânuțe, 2 piciorușe, capul mare, știți și voi. E imoral să mănânci o bucată din el la frigare, asezonată cu o salată de vară, cu cartofi prăjiți cu usturoi și cașcaval ras?
Voi ce părere aveți de această dilemă?

Eu argumentez pt prenumele de gen neutru IT, (deci nici masculin HE, nici feminin SHE), deoarece in lb daneza, care e si ea oarecum o lb anglo-saxona, de obicei substantivele de origine etimologica total straina cvasi-extraterestra latina sunt de obicei de gen neutru, restul substantivelor fiind de celalalt gen general numit comun, indiferent daca reprezinta calitati sau trasaturi teoretic feminine sau masculine, de ex francezul sau frantuzoiaca fiind ambele numite frantuzul, si fiind de gen comun, indiferent de daca e vorba de un barbat sau de o femeie, insa umbrela fiind un frantuzism strain numit parapliu sau numele a diverse acte sau activitati birocratice fiind derivate din lb latina sunt
substantive de gen neutru. Extraterestrul fiind si el total strain deci e bine sa ramana neutru, si ii vom spune si pe engleza IT.
Daca e comestibil sau nu cred ca depinde de cat ne e foame, ca de ex dl Charlie Chaplin mancand pantofii in Goana dupa Aur.
Oare cât de foame poate să-ți fie să omori un alien de prin preajmă și să-l mănânci? Însă dacă și ei au animale, cum avem și noi, poate alea vor fi comestibile. Deși sunt tot extratereștrii.
Am impresia ca tu n-ai niciun fel de logica. Sper sa nu cazi chiar asa de mult in penibil si sa-mi publici comentariul asta. Pot sa iti demonstrez ca tu nici limba romana n-o stapanesti bine… d-apoi limba engleza. Ma indoiesc sincer ca erai asa de indraznet la ora de engleza incat sa pui intrebari. Cred ca e ceva ce-ai scornit acum. Imi mentin punctul de vedere. Rudolph cred ca e labil psihic pentru ca nu vad cum un om intreg la minte ar putea face vreo legatura intre extraterestri si Charlie Chaplin.
Zau, nu disput ca e posibil sa fiu labil psihic, (de ex chiar alaltaieri am fost chiar necarcteristic de morocanos si iritabil, ba chiar am si scris la bloggerul Vladen pe Facebook ca am avut o impresie fugara ca ar fi posibil ca el sa aiba pu…a mai mica decat bloggerul Lospa, ceea ce e ceva care de obicei nu imi sta in caracter sa scriu in public), insa doresc sa clarific cu gandul la binele tineretului cititor (mai precis a sprijinirii
nivelului lor de comprehensie a textului scris
in caz ca inca se pregatesc sa ia Bacul), ca eu
nu faceam legatura intre extraterestri si
Charlie Chaplin, ci intre Foame (si chiar si tulburarile perceptuale si de judecata cauzate
de aceasta stare) si a manca extraterestri (sau chiar pantofi ca de exemplu in filmul
Goana dupa Aur, sau ca de exemplu si in alte
carti si filme despre foame in conditii limita
extreme, si cu aceasta ocazie rog tineretul sa revizuiasca lista operelor de arta care trateaza aceasta stare), semnaland totodata o situatie care poate chiar ridica si dileme
etice…deci fiind on topic fata de intrebarea lui Spanac, un blogger educativ care adesea publica articole despre diverse dileme morale, ajutand astfel si la educatia morala a tineretului cititor.
Dude, wtf??
Pai explicam comentatorului Ardelean pt ca am observat ca nu parea sa fi inteles ce am zis eu acolo despre Charlie Chaplin.
Nu aveam jenă să pun întrebări când nu știam ceva sau era un subiect care mă interesa. Îmi făcusem chiar un obicei să le pun întrebări încuietoare profesorilor.
Mie imi place ff mult cand pui intrebari din astea despre dileme etice. A existat mai de mult o rubrica numita The Ethicist tinuta de cineva pe care-l chema Randy Cohen in ziarul NY Times, si eu o citeam de cate ori aveamtimp. Si acolo cititorii trimiteau intrebari asa de dileme etice si el raspundea. Dar s-a desfiintat rubrica respectiva, nu stiu daca a aparut alta similara ca nu am mai urmarit dupa ce nu a mai fost dl Randy Cohen acolo…si pe urma am vazut ca puneai si tu intrebari din astea pe blogul tau si imediat am devenit interesat. Desi intrebarile tale sunt mai fanteziste si mai teoretice, nu sunt legate asa de mult de viata noastra cotidiana cum erau cele alese pt publicare de NY Times la vremea rubricii mai sus mentionate, (ca de ex acolo lumea intreba chestii de gen daca e etic sa ne bagam in fata la o coada la Starbucks in conditia x, si y, sau daca e etic sa cumparam un apartament la o valoare mult sub pretul pietii daca suntem pres Iohannis si capatam acest pont pe baza ca am fost ales presedinte…ma rog, presedinte de gasca de cartier ales democratic pe banii gastii respective nu neaparat presedinte de tara, plus in conditiile economice si democratice ale acelui cartier la vremea cand venise vorba de coruptie legata de insider trading). Dar e ok si intrebari mai fanteziste ca ale tale. Mie imi plac.
Dau Disclaimer ca si eu m-am exprimat fantezist mai sus in exemplele oferite ca desigur ca nu era vorba de pres Iohannis al Romaniei in NY Times, plus nu am descris ff corect intrebarea, insa era vorba de trafic de influenta la nivel de asociatie de locatari sau ceva de genul asta.