Horea, Cloșca și Crișan – povestea nespusă de nimeni

Țăranii, conduși de Horea, Cloșca și Crișan se săturaseră să trăiască nașpa, cam ca acum sub guvernul Ponta, au pus la cale să se răscolească și zvârcolerască. Împotriva boierilor, grofilor, nevestelor și-a lui Piți de la Națională. Așadar și-au dat întâlnire pe câmp. Aer curat tată, iarbă, pomi, flori, ca-n reclamele la Covalact. Prea bun, prea ca-n Cluj.

– Horeo, unde ești?
– După pom, vino încoa!
– Te ascunzi?
– Mă cântăresc! Ești singur?
– Da!
– Unde-i Cloșca?
– Nu știu! N-a vorbit cu tine?
– Bă, ce să-i fac eu? Nu vezi că-i prost? Dacă lipsește la răscoala asta, nu intră-n cartea de istorie nici pe pile!
– Dă-i un telefon!
– N-am credit!
– Nici eu. Decât de un sms. Vezi mă!?
– Ce să văd?
– Că n-avem nici credit, vai de curu’ nostru!
– Păi de ce dracu ne răsculăm mă?
– Că vrem pământ?
– Ei ași, pământ. Ca să-l dea Iliescu pe gratis peste 200 de ani?
– Na, mi-a dat sms!
– Ce zisă?
– Cică nu vine. Il strâng opincile și desculț nu-i frumos să vină. Să zică istoria că eram niște desculți…
– Hai bă, ne batem joc și de răscoala asta, să moară mă-sa lu’ Ciprinel!
– Cine e ăla?
– Un prieten. Am o ciudă pe mă-sa!
– Bun și acu ce facem? Stăm așa cu deștiu-n gură 2 inși pe câmp? Măcar de eram trei, făceam un șeptică, un popa prostu…
– Ia vezi, ăla-n depărtare cine e? Crișan?
– Nu bă, nu vezi că-i cu pălărie!
– Mda, cine naiba e ăla?
– Bună ziua
! spuse necunoscutul
– Bună să-ți fie inima, străinule. Ia zi, unde arde?
– Nu arde nimic, dar sunteți arestați!
– Ca ce chestie mă?
– Păi complotați împotriva puterii!
– Așa? Și ce dacă?
– Sunteți înconjurați. Nu-i rost să încercați să scăpați.
– Cum suntem înconjurați? Ești singur!
– Mda, nu s-au făcut angajări anul ăsta și pe 2 i-a dat afară că veniseră beți. Dar nu-i problemă, eu vă arestez în numele boierului!
– Păi dacă trebuie, trebuie…
– Dar am și-o veste proastă, domnule Horea!
– Care e aia?
– Trebuie să vă plimb înainte de execuție în lanțuri prin sat, ca să se teamă țăranii de puterea boierului. Așa scrie în carte, nu vă supărați!
– Bine băi! Dar putem să ne punem niște cercei, să fim așa mai ciumegi?
– Cum nu! Pentru dumneavoastră!
– Horeo, numa să nu trecem prin Albac mă!
– De ce?
– Că nu-i plac mătușe-mii hipioții și rockerii, cu inele, cercei, lanțuri…

Isatoria mai consemnă faptul că, până la urmă, Cloșca a venit și el pe câmp, unde a fost arestat alături de fârtații săi. I-au tras pe roată, pe volan și pe bujie. Scrie în cartea de istorie la pagina 57. Sau pagina 35 după manualul digital.
Horea, Cloșca și Crișan

Materialul e pamflet, la mișto, la nasol. Trebuie tratat ca atare.

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.