Îmi iau raniță militară!

Avea bunică-meu niște ranițe militare, pe vremuri. Țin minte că le-a folosit săptămânal când se ducea la Severin la piață și venea cu ele pline ochi. Apoi, când acestea s-au deteriorat, le folosea la cărat lemne din pădure. Avea și-un toporaș cu care putea tăia crăcile uscate, le făcea bucăți la dimensiune pentru mașina de gătit și pentru sobă și le punea în raniță. Zicea că-i pentru mine. De unde, că nu puteam s-o duc. O lua tot el în spinare, împreună c-o ramură mai groasă, mare cât o zi de post și porneam către casă. Și tot el ajungea înaintea mea.

Mi-au rămas multe amintiri plăcute de când eram mic. Însă ideea cu ranița mi-a venit acum câteva zile când am observat că umplusem ghiozdanul cu câteva chestii, după o seară de cumpărături la Lidl. Și mi-am amintit când mergeam către casă că așa mergea și bunică-meu, cu ranița în spinare.

Am căutat niște ranițe militare pe OLX și-am găsit exact modelul pe care-l avea el. Avea una verde simplă și una albastră cu buzunare exterioare frontale.

Așa câ mâine e zi de shopping. Vreau să-mi iau raniță și mască de gaze. Plus baterie pentru telefon, că asta a lui a luat-o razna de tot. Dacă mă ține 7 ore e bine…

Comments

comments