Iohannis, o dezamăgire enormă

Ne-am bucurat în 2014 când a ieșit “neamțul” poreședinte. Eu fiind unul dintre simpatizanții acestuia, asemenea. Românii nu au avut cu cine să voteze atunci. Așa că au ales răul mai mic și s-au mințit singuri că totul va fi bine, că ne vom lua țara înapoi. Înapoi de unde? Că a fost în același spațiu carpato-danubiano-pontic.
Aceeași problemă au avut-o românii și în anul 2000, când mulți au votat plângând de ciudă cu Iliescu, nu cumva să iasă președinte Vadim, un extremist convins.
Acum au aflat mulți că Vadim nu era chiar extremistul ăla hitlerist și haotic pe care-l credeau și că, cine știe, poate ar fi fost mai bine cu el decât cu Iliescu pe care-l așteaptă să crape o țară întreagă.

Acum am rămas cu Iohannis pe cap. Un președinte pe care nu l-am văzut să facă nimic pentru țară. E și greu să faci ceva, când 8 luni pe an ești plecat în concedii și delegații prin țări străine, pline de soare. Cei care s-au născut mai devreme de anii 90 l-au comparat pe Iohannis cu Emil Constantinescu. Adică o dezamăgire enormă. Și mulți îl deplâng acum pe Traian Băsescu.
Că, în nebunia lui și sub toată șmechereala aia de cartier, a făcut ceva pentru țară. Adică a fost un bun strateg și nu s-a slugărit nimănui. Decât americanilor… care, în caz de ceva nasol, sunt foarte departe și-i doare fix în cot de România.

Acum, în decembrie sunt alegeri parlamentare. Și multă lume vrea să iasă PSD-ul. Întotdeauana când au fost forțe opuse la conducere, țara a mers într-o direcție clară. Să vedem ce va fi. Nu închei acest articol cu “mergeți la vot, votul tău contează“.

Am vrut doar să-mi exprim nemulțumirea față de Iohannis, o mare dezamăgire!

Comments

comments