Mai aveți mâncare de la Paște?

Paștele abia s-a terminat, ieri fiind a treia zi. Mai există mâncare de la paște? Eu mai am un cozonac, două ouă (unul roșu – campionul care le-a spart pe celelalte și unul verde), câteva sarmale și friptură. Și ce friptură nene… Am comandat muschiulet de porc și-am făcut o friptură… de veneau vecinii ca-n desenele animate până la mine la ușă, zburând pe mirosul îmbietor.

Sunt client mai vechi al Carmangeriei Moldovan, acolo am găsit cârnați de porc cum îi făcea bunică-meu pe vremuri, măcelar de meserie. Carnati de porc in mat de oaie.

Rar mi-a fost dat să mai găsesc gustul adevărat al cârnaților, cel din copilărie. Ei bine, aici am găsit. Și de atunci m-am abonat la carmangerie. Când am nevoie de ceva cărniță de calitate, pun produsele în coș și mi se aduc la ușă, cu următoarele specificații:

• De luni până vineri, dacă comanzi până la ora 16:00, poți primi comanda în aceeași zi până la ora 18:00.
• Comenzile făcute după ora 16:00 se livrează a doua zi.
• Comenzile făcute sâmbăta până la ora 12:00 se livrează în aceeași zi, până la ora 16:00.
• Comenzile făcute sâmbăta după ora 12:00 și duminica se livrează luni dimineața.
• În cazul platourilor, lucrurile diferă. Astfel:
• Comenzile făcute până la ora 16:00, de luni până vineri, se vor livra a treia zi între orele 16:00-18:00.
• Comenzile făcute sâmbăta și duminica se vor livra marți între orele 16:00-18:00.

Așadar, dacă ți se face poftă dimineața de o friptură pentru seara, dai comanda și îți pregătești toate cele, ca atunci când îți vine cotletul, să-l trântești în tigaie, în unt cu rozmarin…

Cică să slăbim, să mâncăm fructe și legume. Mă nene, dar dinozaurii ăia care mâncau numai fructe și legume, direct din pom, unde-s acum? Erau niște grași, vai de ei, abia se mișcau. Și când a venit meteoritul n-au putut fugi din calea urgiei. În schimb, crocodillii, care sunt de aceeași vârstă cu grașii ăia vegani, au dus-o bine merci. Și ce să vezi, ăia se hrănesc numai cu CARNE!

Tot vorbind atâta vreme de mâncare, mi s-a făcut iar foame. Și abia m-am ridicat de la masă. Oi trebui eu să mănânc des și foarte puțin, dar când masa ți-e asugurată de cele mai bune produse de carmangerie, efectiv nu te poți abține.

Am zis eu mai demult că voi inventa o rețetă be bază de friptură și înghețată, dar deocamdată, nu am avut mare noroc. Nu-i nimic, mai încercăm. Am materie primă de cea mai bună calitate doar.

Apropos de asta, mi-am adus aminte de o întâmplare de acum 2 ani. Mă duc la munte, (ca-n fiecare an, de altfel) cu prietenul Parpalac Man. Un grătar, o bere, glume, somn și dimineața cu noaptea-n cap sus pe munte. Numai că atunci eram obosiți. Mersesem mult pe drum (e nenorocire la întrarea în Comarnic) și ne-apucase o târșeală de atâta stat… Am ajuns pe seară târziu la cabană. Aveam carne la noi, 2 caserole de mici, două de cârnați și bere. Și o sticlă de suc, poate avem nevoie.

Ne-apucăm noi să facem grătarul, cu lemne, cu cărbuni, cu tot ce trebuie. Dar puneam mâna pe un lemn, mâna pe sticla de bere. Și tot așa vreo 2 ore. Când ne-am dat seama că ar trebui să punem și carnea pe grătarul ăla. Scoate micii, scoate cârnații, scoate fleicile de carne.

Hai să punem și pâine să o perpelim, hai să punem și 2 roșii și-o ceapă (eu dacă nu mânânc ceapă sau usturoi la friptură nu mă simt om). Se face friptura numai bună de devorat, cârnații la fel, micii s-au dus aproape imediat, udați din belșug cu bere.

Și ce-i vine lui Parpalac Man prin cap:
– Mă, hai să punem cârnații și friptura pe o farfurie de asta de aluminiu și s-o lăsăm pe grătar, să nu se răcească.
– Ce idee măreață. Bravos mă!
aprob eu.

Și punem noi friptura pe o farfurie, cârnații pe alta, într-o parte, la marginea grătarului. Care se stinsese, era numai jar și ăla pe ducă. Era vreo 12 noaptea. Noi la 4 trebuia să ne trezim, ca la 5 să începem să urcăm pe Jepi.

Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. În cazul nostru aia din cap cu aia din farfurie. Și cât am stat noi să mai bem și să halim o friptură suculentă, ne trezim că toți cârnații se arseseră! Stând acolo pe grătar, dogoreala încălzise uniform farfuria de aluminiu și prăjise cârnații de erau negri tăciune. La fel și 2 felii de friptură, care era la fundul farfuriei cu friptură.

Ce să facem, să aruncăm friptura aia și cârnații? Nu se făcea. Câine n-aveam. Noi nu puteam mânca… Ce era de făcut? Le-am lăsat așa cum erau pe masă în casă, până a doua zi, pe seară, când ne întorceam de la munte. Ne gândeam că venim hămesiți și vom mânca arsura aia fără să ne pese.

Dar tot lui Parpalac Man i-a venit ideea salvatoare:
– Hai să luăm 2 conserve de alea mari de fasole, tocăm cârnații și bucățile ale de friptură arse și ăia 3 mici care au mai rămas și le amestecăm cu fasolea. Măcar să-i dea gust de ciolan afumat.

Ne-apucăm să facem grătarul, tocăm și o ceapă și o roșie coaptă din seara precedentă, un ardei iute, cele 2 conserve de fasole, amestecăm toată carnea aia arsă în fasole și-a ieșit o mâncare de fasole fraților, de-am mâncat tot, căutam în oală cu lingurile, poate-poate mai e un strop așa pe margine. NIMIC! A fost cea mai bună mâncare de fasole pe care am mâncat-o vreodată!

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Când treci pe roșu fără să primești amendă?

M-am trezit zilele trecute punandu-mi aceasta intrebare: "Cand poti trece pe rosu fara sa primesti amenda"? Si evident, fara sa ti...

Mass media. Împărțită între Cioabă și legendarul bec de la IKEA.

Dar gata nene! Peste tot numai știri despre Cioabă văd. Mă așteptam să fie difuzată știrea asta în neștire, dar...

Misterul aurului

Am povestit mai demult despre locuri misterioase din România. Fără a se fi vrut o continuare directă a acelui articol,...

Close