Mi-aș da palme că am ales informatica!
Dacă aș avea mașina timpului m-aș duce înapoi în 94 și mi-aș da câteva palme. Ca să-mi iasă mie din cap prostiile cu “calculatorul e viitorul, halim informatică pă pâine“.
– Prostule!
Asta deoarece, după 4 ani de liceu și încă 5 de facultate am ieșit din școală mai tâmpit decât intrasem. Calculatoare? Draci, orice tâmpit știe să pornească PC-ul sau să-și instaleze programe.
Photoshop, Corel, Quark și alte programe? Nu le-am învățat în școală, ci la locurile de muncă.
Cică e de viitor. Fugi d-aici cu prostiile. Avem olimpici la informatică și mor de foame. Statul îi ajută cu un șut în cur, cât să-i facă să plece peste hotare, ca apoi să-și întindă mâna tremurânsă și osoasă ca să-i tragă de picior:
– Ah, băiete, prostu’ tatii, îți trebe pașaport, viză, diplomă semnată de X persoane.
Mi-aș spune, cât se poate de serios, să mă apuc de-o meserie murdară la propriu, nu la figurat. Mecanica auto. Serios. Aia e de viitor. Deoarece la 1 milion de bucureșteni există 2 milioane de mașini. Și-n mod sigur nu toate mașinile sunt Dacii 1310, să le poată repara orice mucea la margine de drum.
Pe vremuri așa era. Ți se strica ceva la Dacie? Luai șurubelnița, patentul și-o bucată de sârmă și reparai mașina. Acum? Te uiți ca mâțul în calendar la ea. Motor incapsulat, verifici ce s-a stricat la mașină cu programe. conectezi laptopul la mașină și acolo-ți zice ce nu e OK.
Abia dupa aceea incepe adevarata arta. Sa stii in ce ordine sa desfaci fiecare surub in parte, sa stii cat trebuie sa lasi spatiu intre piese, cum sa le remontezi dupa ce schimbi ce s-a stricat sau s-a rupt in motor sau cutia de viteze. Aia e arta adevarata. Si banoasa meserie. Du-te la orice service auto si pentru un banal schimb de ulei te usureaza de 50-100 lei.
Si uite asa, daca as putea sa ma teleportez in trecut, m-as invata bine sa las dracului ideile astea cu marele haxor care sparge bancile si sa ma indrept catre ceva mai cu picioarele pe pamant. Sau sudura in argon, sa iau si eu salariu 6000 lire sterline pe luna, in Anglia.
Comments
Add a Comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Se ia una bucată expresie amuzantă, respectiv “mi-aș da câteva palme…” şi hai să ne distrăm un pic. Analizăm prima parte a expresiei, “mi-aş…“, şi asta însemnează că “eu mie îmi…“, deci se poate face substituţia cu următoarea formă de exprimare “eu mie îmi dau cîteva palme…“, deci este vorba de o dublă implicare a persoanei întîia singular. Sau eu, îmi, mi, dacă vă mai aduceţi aminte de gramatică(!). Buuun, acuma mă gîndesc şi la varianta că EU ţie îţi trag (cîteva) palme…, şi chiar şi EU LUI îi trag palme. Este simplu de extrapolat mai departe, deci simplificat avem: mi-aş da palme, ţi-aş da palme, i-aş da palme, ne-am da palme, vi-aş da palme, le-aş da palme ! Am stat sa mă gîndesc la o varianta mai corectă pentru “eu nouă să dau palme” dar n-am găsit ceva mai potrivit.
Haidaţi să repetăm: mi-aş… ţi-aş… i-aş… ne-am… vi-aş… le-aş… !
V-aţi prins ?
Şi acuma hai să vă mai zăpacesc un pic, şi re-analizaţi expresiile de mai sus, pentru că în aceste cazuri este vorba că EU ofer palme, eu sînt cel dau palme atît mie cît şi la oricine altcineva. Deci se pune problema generalizării, următoarea fiind TU, ca TU să oferi palme, deci: (tu) mi-ai da palme, (tu) ţi-ai da palme, (tu) i-ai da palme, ne-ai da palme, vi-aţi da palme, le-ai da palme… Deci persoana 2-a singular oferă palmele !!
Vă las pe voi singuri să vă suciţi limba, căutînd variantele deci pentru ca persoana 3-a singular să ofere palme, apoi I-a plural, II-a plural şi în fine persoana III-a plural să ofere palme !!!
Nu-i aşa că limba română este frumoasă ?!
…da-mi-aş… 🙁