Ne-am născut răi sau am devenit pe parcurs?
Am fost învățați de mici să iubim, nu să urâm. Mai cu “întoarce și celălalt obraz“, mai cu zăhărelul, mai cu vorba bună, am crescut fără să urâm pe nimeni și nimic. Evident, în afară de dăunători, gen șoareci, gândaci, țânțari.
Însă viața nu e deloc dreaptă. Adică observ că, pe zi ce trece, oamenii devin mai răi, mai nesimțiți și automat mai închiși în ei. Ce văd aproape zilnic, e când luăm taxiul de la muncă până acasă, câțiva dau “bună seara” șoferului, iar alții zic direct adresa. Fără “bună ziua“, fără “‘te-n aripă, Napoleoane“. De ce? nu îmi explic. Când l-am întrebat pe unul de ce nu zice nicio formă de salut șoferului, mi-a replicat cu “dă-l dracu de sclav, îl plătesc, nu mă duce pe de-a moaca, nu trebuie să-l mai și stimez“.
Unii ar zice să te îndepărtezi de astfel de oameni nesimțiți, însă nu ai cum de fiecare dată, deoarece trebuie să lucrezi cu ei. Echipă, colectiv, hei rup și toate cele. Pe când, de fapt, fiecare e pentru el.
Și asta mă întristează. Și pe mine și pe alții, care vor ca viața asta să fie frumoasă, să ne ajutăm unul pe altul, nu să ne punem bețe în roate. Am auzit că dacă n-ar fi fost războaie, omenirea nu ar fi evoluat deloc. Nu știu ce să spun, către ce am evoluat? Către răutate? În lume, nu au existat până acum decât vreo 30 de ani, în vreo 6-7 mii de ani, când nu au fost războaie pe undeva, într-un colț de lume. Și uite că am evoluat nu într-un război, ci pe timp de pace.
Îmi aduc aminte că-n filme, cei din religia Amish se ajutau unul pe altul. Când era vorba să se ridice vreun hambar, tot orășelul se ducea să dea o mână de ajutor. Bărbații ridicau hambarul până seara, iar femeile pregăteau masa. O masă lungă, mai ceva ca petrecerile italienilor. Și toată lumea era fericită. După aceea, când alt sătean avea nevoie de ajutor, toți săreau să-l ajute. Și tot așa, fără să ceară ceva pentru ajutorul dat. Că și acela îi va ajuta la rândul lui.
De ce nu se poate face chestia asta indiferent de religie, de culoarea pielii, de orientarea sexuală ș.a.m.d.? Parcă toți ne naștem egali. Până la urmă, ne naștem răi, sau viața ne strică? Alte întrebări fără răspuns.
Însă putem face ceva bum, singuri, sau cu puțin ajutor. Mai pe larg într-un viitor articol.
