Nu judeca!
Una din marile greșeli ale oamenilor e datul cu părerea.
Nu zic de ideea proprie pe care și-o spune fiecare în parte.
Vorbesc de a nu judeca pe nimeni.
Asta deoarece toți suntem, uneori fără să vrem, judecători numiți din proprie inițiativă.
Azi primesc un e-mail de la nevastă-mea. Câteodată îmi mai dă mailuri d-astea cu pilde, povestiri etc.
Ăsta chiar m-a mișcat, așa că-l voi așterne mai jos.
Un doctor intrase grăbit în spital, după ce fusese telefonat pentru o intervenţie chirurgicală urgentă. El a răspuns apelului cât mai curând posibil, şi-a schimbat hainele şi a mers direct la blocul de operaţie. L-a găsit pe tatăl băiatului plimbându-se pe coridor, aşteptând medicul.
Văzându-l, tatăl a strigat:
-“De ce v-a luat aşa mult timp să veniţi? Nu ştiţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi simţul responsabilităţii?”
Medicul a zâmbit şi a spus:
-“Îmi pare rău, nu eram în spital, şi am venit cât de repede am putut, după ce am primit apelul… Iar acum, mi-aş dori să vă calmaţi, pentru a-mi putea face treaba.”
– “Să mă calmez?! Dacă fiul dumneavoastră ar fi în camera asta acum, v-aţi calma? Dacă propriul fiu v-ar muri acum, ce aţi face??” a spus tatăl furios.
Doctorul a zâmbit iar şi a răspuns:
– “Voi spune ceea ce Iov a zis în Cartea Sfântă “Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului, binecuvântat fie Numele Domnului.” Doctorii nu pot prelungi viaţa. Duceţi-vă şi mijlociţi pentru fiul dumneavoastră, noi vom face tot ce putem prin harul lui Dumnezeu.”
– “A da sfaturi când nu suntem îngrijoraţi e foarte uşor”, a murmurat tatăl.
Operaţia a durat câteva ore, după care medicul a ieşit fericit.
-“Slavă Domnului! Fiul dumneavoastră este salvat!” Şi fără să aştepte răspunsul tatălui, şi-a văzut de drum, fugind.
-“Dacă aveţii vreo întrebare, întrebaţi-o pe asistentă!”
-“De ce este aşa arogant? Nici nu a aşteptat câteva minute pentru a-l întreba despre starea fiului meu”, a comentat tatăl, când a întâlnit-o pe asistentă la câteva minute după ce medicul plecase.
Asistenta a răspuns, curgându-i lacrimi pe faţă:
-“Fiul său a murit ieri într-un accident de maşină, era la înmormântare atunci când l-am sunat pentru operaţia fiului tău. Iar acum, că a salvat viaţa fiului tău, a plecat fugind pentru a termina înmormântarea fiului său.”
Comments
Related Posts
Add a Comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Un avva a spus o data ca: “Cea mai sigura cale de mantuire este sa nu judeci pe nimeni.”
Din pacate, toti judecam, in multe cazuri, pe cate cineva.
Un avva?
Ce e ăla avva fată?
http://lmgtfy.com/?q=avva
E ceva călugăr bătrân… Numa că mie nu mi se pare avva cuvânt ortodox ci hindus.
Ca și ayurveda and stuff.
interesanta ca poveste, dar nu sunt de acord cu faptul ca ca doctorii nu pot sa prelungeasca vieti in sensul din povestea de mai sus, pentru ca in multe cazuri pot.
Sa iti spun si eu una, intamplata acum 2 ani, fapta reala, vazuta cu ochii mei.
Tatal, un spaniol, mama o romanca pocaita traiesc in Italia de ani buni.
Oameni de treaba, cu bun simt, dar bisericosi (nu-i asta o problema)
Din cauza unor complicatii, fata(singurul lor copil) a ajuns sa aiba probleme cu plamanii si rinichii si degenerare intr-un fel de coma.
A umblat omul dupa tratamente, nu prea stia nimeni ce sa zica pentru ca boala era rara si nu avea semne speciale.
Dupa seturi de analize peste analize, au reusit sa depisteze boala, numai ca fata avea nevoie de perfuzii cu sange si cateva operatii.
El s-a opus pentru ca a spus ca nu au doctorii mai mare dreptate ca Dumnezeu …..
Le-a spus sa o tina doar la un tratament de baza, dar sa nu ii bage perfuzii si cele de mai sus.
Atunci doctorii au spus ca nu vor exista sanse reale daca el nu isi da acordul, iar el a inteles ca nu exista sanse deloc ….
(ca sa vezi cat de mult conteaza sa ramai lucid si sa intelegi bine ceea ce ti se spune.)
In fine, boala era rara, 20-30 de copii din circa 10 000 (cirfre aproximative) o au si din acesti 20-30 de copii, doar 3-5 au sistemul imunitar destul de tare ca sa opreasca boala fara tratament specific.
Din moment ce el s-a opus operatiilor si procedurii cu sanse de reusita aproape de 100%, singura speranta era ca copilul sa faca parte din acei copii cu sistemul imunitar puternic.
Si asta a fost norocul lui…
Dar cum spui si tu, sa nu judecam lumea !
Daca el a judecat ca viata ficei lui trebuie sa atarne de 2-3% probabilitate de reusita, decat de 90-95%, cine suntem noi ca sa-i punem in dubiu alegerea ?
Și ăia, fiind pocăiți nu și-au dat acceptul ca doctorii să-i salveze fata, și totuși a fost salvată fata?
That’s some weird shit man!
Adica… Dumnezeu nu ține cont de religii?!
Na că o dăm în discuții filozofice acum…
eu nu as accepta sa imi moara copilul doar pentru voia domnului, sau chestii din astea.
Dar bine ca fata a avut noroc, asta-i tot ce conteaza.
voi incerca sa ma debarasez de ratiune numai asa, de dragul discutiei. cum sa iti lasi copilul sa moara pt religie? ala nu e credincios, e un dement cu gandire de ev mediu. il decadeam pe loc din drepturile parintesti, desi mi-e greu sa-i zic parinte unui maniac. genul asta de oameni sunt material de cult, de secta, nu de religie.
probabil si el ii vroia binele copilului, numai ca asa a avut el puterea de a se manifesta.
fiecare dupa posibilitate.-
Dar iti dau dreptate
La asta sunt de acord cu tine dewd. Mă uit la TV la țigani îăn America. S-au luat ăia la bătaie că unul din ei nu voia ca ta-su să fie operat de un doctor ne-țigan.
Așa e și cu sectele astea. Mulți au murit pt că părinții nu au lăsat doctorii să- facă transfuzie de sânge. Un lucru atât de mărunt și-i salvau. Mii de cazuri. Mai multe decât ai crede…
Nici eu. Cred în Dumnezeu, dar să lași copilul în plata Domnului, când dacă pune mâna doctorul îl salvează, mi se pare cruzime. Crimă, ce să mai…
Vai doamne… trista pilda.. dar atat de adevarata…:(
Dap… Aia e, că-n viață nu e totul pe roze…
Frumoasă povestea! Să mai scrie!
Cine să scrie?
Cel fara de pacat sa arunce primul piatra!
Ma feresc sa judec dar nu ma pot abtine sa mai bomban cateodata. Am voie sa fiu putin carcotasa?
Te las. Numai azi însă…
este un articol care sensibilizeaza felicitari
Merci, merci. Vezi că mai am unele. D-alea cele mai comentate…
De ce sa ne ascundem dupa deget?Toti judecam pe cineva mai devreme sau mai tarziu…
Da, dar cică nu e bine. Însă mai ales acum în vremurile astea, fără să vrei te gândești ba cu ciudă la careva, ba cu reproș.
N-ai cum să nu…