Rahatul ăsta e… ARTĂ?!?!

Sa nu uitam ca la dadaism ca curent artistic mai larg in UE, initial literar si in teatru, ulterior si in artele plastice, preluat de dl Marcel Duchamp, a contribuit artistul de origine romana Tristan Tzara. (In SUA incepuse inainte de 1915, dar in UE a inceput in 1916, si dl Tristan Tzara impreuna cu un prieten de-al lui, tot originar din Romania, dl Marcel Janco, i-au ametit pe elvetieni de cap cu acest dada, apoi de acolo pe germani, si abia apoi s-au inspirat si francezii de la ei.) Zau, pisoarul ala nici nu ar fi existat daca nu erau acesti artisti romani la acea vreme. Unii spun ca insusi numele dadaismului vine de la faptul ca dl Tzara si dl Janco erau mereu vazuti impreuna zicand-usi unulaltuia da, da…insa altii zic ca nu are legatura cu aceasta afirmatie pe lb romana. Dl Janco era mai optimist decat dl Tzara, dl Tzara fiind considerat un reprezentant al nihilismului in curentul dada, si la un moment dat dlJanco s-a despartit de dl Tzara, desi nu stiu daca numai pe aceste considerente, sau si pt ca dl Janco s-a intors pt o vreme in Romania, si chiar avea sperante ca Bucurestiul va putea fi imbunatatit urban sa fe asa ca o gradina fara a repeta anumite greseli ale occidentului pe care le observase dansul in vest, pe cand dl Tzara nu a mai avut chef de Romania. Ma rog, pana la urma si dl Janco a plecat din nou din Romania, ca doar nu avea cum sa reziste atmosferei interbelice de acolo, iar dl Tzara care ramasese la Paris s-a casatorit cu o suedeza, adica au avut destine diferite, dar in tineretea lor cand erau amandoi in Elvetia, ei au pus la cale mai tot ce era sa fie avangarda in UE. Ma rog, la un moment dat au mai contribuit in arte plastice si dl Duchampmai sus mentionat, si dl Henri Matisse, pana si dlPablo Picasoo, dar dl Tzara era mai mult cu ridicarea spiritului civic si teatru si jurnalism, iar dl Janco cu arhitectura si urbanismul.

Trebuie sa scoti pisoarul ala totusi din aceasta lista de exemple negative, pt ca, desi este creat de un francez, este totusi de inspiratie cultural romaneasca de valoare internationala, si nici macar nu glumesc si nu fac misto. Romania de imediat dupa primul razboi mondial a cunoscut o adevarat efervescenta a artelor si a sprijinului artistilor, pana siistoria cinematografului si a entertainemntului erau ff avansate in Romania, de ex dl Emil Garleanu, (cel cu Din Lumea celor care nu cuvanta) era un regizor ff faimos pe atunci si facea filme ff interesante, de ex are unul cum nu vazuse nici Parisul nici Hollywood-ul pe atunci numit Dragostea la Manastire (care din pacate s-a pierdut, dar era ceva ff avansat si ff romantic), nemaivorbind ca inceputurile spectacolelor Broadway se nascuse deja la Iasi, iar la Cluj veneau toti ungurii si austriecii,pana si unii nemti ca sa invete ce e aia regie de cinema, iar la Bucuresti se facea primul film autentic stiintific documentar din lume. Dar a durat putin, din pacate, pt ca majacestor artisti au plecat, si maj de fapt au fost goniti. Dar tu nu ai fi foost din cei care l-ai fi gonit pedl Janco, chiar daca ai fi stiut ca avusese asa o legatura oarecare mai indirecta cu pisoarul, pt ca totusi ti-ai fi dat seama ca dl Janco voia un Bucuresti civilizat urban, nu sa isi bata joc de el.

Iti recomand si totodata te rog sa scoti pisoarul din lista de exemple negative de mai sus.

Bine, daca nu poti sa intelegi mentalitatea d-nilor Marcel Duchamp si Tristan Tzara, care totusi au activat ca artisti acum 100 de ani, poate vei reusi sa intelegi mai bine cum a interpretat dl Akasegawa Genpei, un artist japonez, creatorul curentului de non-arta numit Tomason, ca totusi dansul a activat mai recent, mai aproape de zilele nostre, (insa dureaza cateva paragrafe ca sa explic, dar daca ai rabdare o sa vezi ca e si cu scandaluri mediatice legate de echipe sportive).

Se pare ca in Japonia exista un artist numit Akasegawa Genpei, care a inceput prin anii 60-70 sa fie asa un soi de anti-artist rebel. Si prin 1972, cum se plimba el pe strada impreuna cu 2 prieteni a vazut niste trepte care nu duceau nicaieri, ramase de la cine stie ce constructie anterioara demolata, dar culmea e ca dadeau semne ca fusesera renovate, si acest artist s-a intrebat, cine naiba sta si renoveaza aceste obiecte total inutile, (care si-au pierdut utilitatea de scara care ar duce undeva) ? Desigur asta poate avea, ma gandesc eu, de a face si cu arta mai formalista, in care asa tehnica si maniera si un protocol traditional par a fi mai importante uneori decat continutul, si poate ridica si intrebari filozofice despre importanta esteticului in arta, sau in general de filozofia artei. Si Akasegawa, s-a gandit ca daca totusi cineva a stat sa repare si sa lustruiasca si sa curete si sa renoveze acele scari inutile, inseamna ca ele poate aveau o adevarat semnificatie, erau importante pt cineva, poate chiar artistic importante. Si a numit asta Ultra-arta. Si a mers mai departe cu gandul ca daca un Artist creeaza un obiect de arta, un Ultra- artist poate crea un obiect de ultra-arta, desi fara sa stie ca o face, fara a avea macar un scop creator, ci asa iese, la intamplare, (ca atatea lucruri chiar si in viata noastra cotidiana de destul de multe ori), si un om care doreste sa fie artist si care doreste sa sprijine Ultra-arta, trebuie atunci sa caute in mod expres sa gaseasac acest fel de obiecte de ultra-arta, aparent inutile insa bine intretinute, chiar lustruite, estetice, etc, care nici nu au fost create de la bun inceput cu scopul ca sa fie obiecte de arta, si sa le prezinte publicului. Si Akaswgawa si-a pus si studentii de la Scoala de Arta Alternativa unde preda el, sa se duca sa caute asa prin oras diverse chestii similare.

In 1982, Akasegawa impreuna cu studentii lui au gasit termenul de Tomason pt a descrie acest fel de obiecte care si-au pierdut utilitatea, desi avusesera una la inceput, si desi sunt desigur in continuare asa frumoase, valoroase artistic prin acest lucru, plus arata ca au fost pretuite si iubite si de aia care le-au intretinut )desi ei nu se gandeau la faptul ca o fac cu scop artistic expres). De unde vine Tomason ? De la numele unui jucator de baseball american, Gary Thomasson, care la acea vreme venise sa joace pe contract pt echipa japoneza de baseball Yomiuri Giants, si care saracul nu a reusit absolut nici un punct in sezonul cat a avut contract acolo, efectiv a fost considerat total inutil, si pana la urma nici nu i-au mai reinnoit contractul, (desi desigur ca sportiv, ca om profesionist, desigur si ca om general, nu poti zice ca e lipsit de valoare, dar a fost lipsit de valoare pt Yomiuri Giants in acel sezon, carora efectiv nu le-a folosit la nimica.)

Akasegawa chiar a luat acest nume despre care erau scrise desigur o gramada de articole in diverse ziare, (probabil si la ei poate dand vina pe competenta leadershipului de management al echipei respective), si impreuna cu studentii lui interesati de acest fel de Ultra-arta Tomason au infiintat si un centru numit Tomason Observation Center/Ultra-art Headquarters, unde efectiv populatia generala (interesata de expozitii artistice, desigur, ca doar altii nu aveau de unde sa afle de asta) a fost indemnata sa vina sa aduca poze sau obiecte frumoase si frumos intretinute insa devenite realmente inutile pt scopul pt care fusesera create initial.