Schimbător e românul ăsta…
Ziceam mai demult că românul are mentalitate de curvă. Se întoarce după cum bate vântul, sau cere clientul. În cazul nostru, după cum ne e mai bine (pe moment).
Anul trecut (parcă) a ieșit lumea în stradă să-i plângă de drag lui Rael Arafat, că ce om bun e el, a băgat SMURD, ajută oameni, e un fel de Dumnezeu de românia. Așa că hai să ieșim în stradă, să-l repună în drepturi.
Acum, după ce o biată femeie rătăcită a căzut în gol, după 30 și ceva de ore de… mă scuzați, lăbăreală tipic românească, hai să-l înjurăm pe Arafat. că n-a făcut nimic. N-a fost infrastructură, n-au fost saltele pneumatice, e incredibil cum de toți au stat cu degetul înfipt în fund și s-au uitat în sus.
Păi chiar așa băi Arafat, arab jegos, jihadist nenorocit, n-ai făcut nimic?
N-a durat mult ca românul să se schimbe. A fost de-ajuns să fie o greșeală pe la mijloc și gata, se uită tot binele anterior. Românul e ca un câine pripășit pe lângă un stăpân, i se dă de mâncare, ape, cățea, plimbare și când într-o zi, stăpânul întinde mâna să-i ia porția de păpică, îl mușcă vârtos de mână. a uitat cum mâna aia l-a hrănit ani de zile.
Aceeași problemă o văd și apropos de Iohannis. Vai, să iasă neamțu’, Puie Monta, huo bolșevicii, comuniști nenorociți. Uite pe Iohannis ce atitudine de președinte are, ce bărbat înalt, ce zâmbet fermecător. Până când domnul președinte a făcut imprudența de-a mai scrie o carte. Ce-i prea mult strică, prea se dă deștept…
– A, iar ai scris o carte bă nenorocitule? Țara cine dracului o conduce, când tu stai să-ți scrii memoriile?
Ați observat schimbarea bruscă de idei a românului? Nu-i ia mult, la prima adiere de vânt, se învârte în jurul cozii și fuge în partea diametral opusă. Și dacă există vreunul care e fixat pe-o idee de la bun început, e declarat nebun, trădător de țară și popor sau mai rău, ucis cu pietre.
Iar fățărnicia asta a românului e mai dureroasă decât orice.
