SUNTEM ÎN …SCLAVAGISM?!

O întrebare mai mult decât firească dacă citiţi articolul “Mărturii cutremurătoare: cinci luni de sclavie la Berevoesti“, publicat în ziarul Adevărul, din 18 Oct.a c! Aşadar, citind veţi afla din spusele unui tânăr de 26 de ani, Constantin Rafailă, zis Costică, lucruri şi fapte incredibile, inumane şi de neconceput care însă, iată, se petrec şi acum, în secolul 21 în România democrată!

Într-o ţara membră a Uniunii Europene, cu justificate (dar rare ori confirmate) pretenţii de stat modern, liber, autonom dar mai ales, civilizat! Şi totuşi sunt realităţi crude, şi nu de azi, de ieri, ci de mai multă vreme, chiar sub ochii noştri, întâmplări uluitoare, abominabile, greu de explicat! Tânărul, cu handicap fizic şi intelectual, cerşea în plin centrul Piteştiului, când o şleahtă de rromi din satul Gamacesti, aparţinător comunei Berevoesti (Argeş), l-a luat cu forţă şi l-a băgat într-o maşină, după care s-au făcut nevăzuţi! Asta se întâmplă în plină ziua, sub ochii îngăduitori şi nepăsători ai trecătorilor! Odată ajuns la “destinaţie”, acolo, la Gamacesti, cunoscut drept “satul groazei”, locul în care mai multe familii de “bruneţi” fac de multă vreme, legea, tânărul Costică a intrat într-un adevărat iad! Bătăi peste bătăi îngrozitoare,înfometare, supus unor inimaginabile scene de groază, practic, dezumanizat! Autorii acestor “tratamente” mai ceva că-n sclavagism, Traian Păun (senior şi junior), soţia Vasilica Păun cât şi familia Florin şi Ancuta-Mariana Feraru, nişte bestii, nu oameni, au făcut din slugă (captivul) lor absolut tot ce-au vrut! Bătăi cu biciul şi ciomagul la pielea goală, perversiuni sexuale, înfometare până la leşin iar “în fiecare noapte eram legat cu lanţul încuiat”, după cum a declarat chiar cel care, timp îndelungat (cca. 5 luni), a trăit “coşmarul vieţii de sclav”!

“Pe toată perioda cât am fost la gospodăria lui nea Traian, acesta m-a bătut constant cu biciul, cu ciocanul în piept, cu pumnii şi cu picioarele, fie că refuzăm să muncesc, fie că bănuiau că eu vreau să fug din gospodărie. În unele zile mă obligă să mă dezbrac în pielea goală în curtea gospodăriei, moment în care turna peste mine alternativ apa rece şi apoi fiartă, după care iară mă bătea cu picioarele, cu ciocanul şi cu biciul” – sunt doar câteva rânduri din declaraţia, mult mai amplă, data de Costică în faţă organelor de cercetare, publicată şi reprodusă ad-litteram din cotidianul Adevărul.

Altele, mult mai groaznice şi de ne închipuit, sunt realmente greu, aproape imposibil de povestit (scris)! Din aceeaşi sursă aflu că, după 5 luni de sclavie, în Decembrie 2010, Constantin Rafailă “sclavul” a reuşit să fugă din “iad” cu ajutorul unui taximetrist care l-a dus la Mioveni. Dar, cum notează autorul articolului, cazul succint redat nu este singular! În acel “sat al groazei” au fost depistate şi alte asemenea nemernicii, ale căror autori (tot rromi) au torturat nu mai puţin de 40 de persoane bătute, pe parcursul a 12 ani, cu părul sau cu biciul, lăsate fără mâncare, legate cu lanţuri şi puse printre altele să strângă chiar şi… fecale!

Aflându-le, nu poţi să fii indiferent şi să nu te întrebi: cum au fost posibile asemenea atrocităţi!? Acolo, în satul cu pricina, în fieful rromilor lipsti de orice omenie, nu trăiesc şi alţii, cu adevărat, oameni? Cum de nu s-a prea aflat?! Dar la Berevoesti, în centrul de comună, nu este şi o primărie, un post de poliţie? Nu sunt săteni care să fi văzut sau măcar auzit de “sclvagismul” declarat şi generat de de acei indivizi pe care nici nu mai ştiu cum poţi să-i mai numeşti!? A trebuit să treacă atâta vreme că totuşi să fie depistaţi, anchetaţi şi, doar câţiva, încarceraţi!? Despre acesata, nici măcar în articolul amintit (şi din care am reprodus mai multe pasaje) nu se spune o vorbuliţă! Ce-i drept, pare-mi-se că pe ici, pe colo, prin alte ziare sau posturi tv, (inclusiv in Adevarul) s-a mai amintit câte ceva, dar aşa, în treacăt! Oare de ce? Să nu care cumva să se afle cam ce “minuni” se petrec şi acum într-un stat de drept, adică pe la noi, prin România democrată şi civilizată?! Sincer va spun, nu insinuez nimic, nici nu acuz. Doar mă (va) întreb!

Marc Ciubotaru

Comments

comments