Universul Marvel e un cancer care distruge cinematografia!

Aveam demult în plan să-mi dau și eu cu părerea despre universul Marvel. Sunt român și asta ne definește ca nație: datul cu părerea.

Nu am ceva împotiva filmelor în sine (deși mai demult am zis asta), ci împotriva filmelor făcute după fix același calapod. Și asta an de an, ba chiar cu două titluri în același an.  Și mă scot din sărite filmele care-s numai CGI.

Și cum an de an apare câte un film nou, cu al erou față de anul trecut, cu alt răufăcător, de data asta mai rău, mai amenințător, mai violent, mai distrugător de planete, de universuri, mă rog, o ciorbă cu de toate. Și cu niște stropi de ciopcolată peste ceapa dată cu sare fără de care o ciorbă mu poate fi mâncată în liniște.

Eu așa văd filmele din Universul Marvel. Sau, mai bine zis, multiversul, că acum s-au contopit nu știu câte lumi paralele una cu alta și ciorba aia cu de toate s-a combinat cu șaorma cu mici și înghețata de pește. Nu înțelegeți despre ce bat câmpii? Fix așa mă simt eu când urmăresc un film de peste 2 ore jumate din multiversul Marvel.

Nu mai știi care-i bun, care-i rău, când moare unul, când învie (și mai ales, de ce?). Îmi sună a ceva Tânăr și neliniștit, care s-a lungit pe peste 40 de ani și vreo 16 mii de episoade. Cam așa văd eu CGI-ul din Marvel-ul actual.

Cineva îmi zicea că, probabil am aceeași părere despre Avatar. Și-am explicat oarecum succint că nu. Una e să faci un film fenomen o dapă la 13 ani, alta e să faci aceeași poveste din an în an. Și să fiu sincer, dacă și Terminator s-ar face an de an mi-ar displăcea, oricât l-aș plăcea eu pe Arnold.

Cei de la Marvel l-au descoperit pe Shmoo, care le dă lapte, miere, carne și-o grămadă de bani. Și orice regizor care ar face asta cu o serie de filme ar căpăta antipatia mea.

Cum ar fi să vedem acum din seria Terminator și povestea lui T-1000. Cum, din prisma programului lui, faptul că trebuie să-l omoare pe John Connor e un lucru bun. Și cum a evoluat el dintr-un baby robot într-un ucigaș cu metal cald, că nu-i putem spune sânge rece. Și povestea asta s-o mai tunăm și-n vreo 2-3 seriale și vreo 10 filme.

Ideea e că, după câteva filme făcute aproape exclusiv pe calculator, în care povestea bate pasul pe loc, ca-ntr-o telenovelă uruguayană, te plicitisști. Da, merge un film, două, 5. Dar după aia deja ți se ia. Mai degrabă aș aprecia un serial (vezi Supernatural) care a bătut pasul pe loc în atâtea și atâtea sezoane.

De exemplu, eu urmăream The Arrow si Flash. Până când povestea a luat-o sideways. A luat-o ea demult pe căi aiurea, dar am zis să-i mai acord o șansă și încă una. Până când m-am oprit. Scenele de lupă erau aât de prost jucate, de parcă mă uitam la un film de categoria C din anii 80.

Am pus piciorul în prag și am renunțat a a mai urmări ce face Oliver și de ce, ce alt răufăcător mai apare. Și-a venit unul (să vezi coincidența dracu’) din alt univers și i-a zis că dacă el nu crapă, implodează planeta, în toate lumile paralele, de pe toate pământurile. Și de atunci am renunțat să mă ui la serialele astea două.

Bine, am renunțat să mă uit și la Blacklist, cică a murit gagica, dracu să-i ia.

În concluzie, pentru mine, o ciorbă lungită an de an și re-re-re-încălzită o dai dracului și mai bine mesteci un cub de gheață. Și ăla adevărat, nu făcut în After Effects.

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.