Amintiri din comunism – Episodul pilot

Amintirile pe care le voi trece mai jos nu-mi apartin decat in mica masura, fiind “imprumutate” de la tatal meu, deci nu am indoieli in privinta veridicitatii acestora.
 
Colegul care freca menta
 “Ma, il aveam pe unu’ Grigorescu, coleg de birou la Institutul de Proiectare. Ursuz om. Trist, tacut, de parca-n fiecare zi ii murea careva. Pe deasupra, nu facea nimic. Freca menta. Vorba bine, ca daca freca menta propriu zis, macar facea ceva.
 
Avea asta un talent deosebit. De dimineata pana seara, evident, cu cateva pauze de WC si tigari, statea cu capul in maini desupra biroului si SE UITA LA O FOAIE ALBA.
 
Ba baiatule, o foaie alba. Ala statea cu foaia aia in fata si-o privea. De-ar fi desenat un copac, o masina, o plua, o saiba, ceva. Nimic, nici nu punea mana pe pix. Asta a durat asa vreo cateva saptamani, pana a fost mutat pe linie de partid, pentru merite exceptionale in munca.
 
Dupa vreo jumate de an am aflat cum facea sa para ca trage pentru institut de-i da sangele pe nas. Ala statea toata ziua, dupa cum am spus. Toata lumea rupea usa la ora 17. Ala nu. Ala de la 17 pana la 18 se apuca sa lucreze. Gasise printr-un fiset niste proiecte vechi, se pusese praful de 3 cm pe ele si copia si modifica din alea.
 
Seful pleca pe 17 30 si-l vedea pe asta ca lucreaza. Azi asa, maine asa, ala statea peste program si lucra. Si l-au mutat sa lucreze sub directa indrumare a sefului. El si alti 5 proiectanti “de elita“. Si muncea omul. Prost nu era, doar ca nu voia el sa munceasca, nu stiu de ce. 
 
Si se plangea dupa aia ca trebuia sa lucreze, ca-i verifica ala din ora-n ora. A prins primul val de disponibilizari si el si seful si n-am mai auzit de el de atunci. Si tot de atunci n-am mai vazut pe nimeni capabil sa stea nemiscat cu orele sa priveasca o foaie alba…”

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Ce ne definește ca români?

Ce ne definește pe noi ca români? Prin ce suntem noi recunoscuți? Dacă ar fi să alegem un logo al...

Câteva sfaturi pentru călătoria în Grecia

După săptămâna de vis în Paralia Katerini, Grecia m-am decis să vă dau câteva sfaturi de care să țineți seama când...

Adio! Visul frumos s-a terminat…

Am ajuns la un final. Final la care voi spune din păcate ADIO. Mă despart, cel puțin cu Spanacul de...

Close