Când o pica treaba cu bloggingul… mulți vor muri de foame!
A apărut în România prin 2005-2006. Vorbesc de blog, blogging samd. Îmi aduc aminte de 2009-2010 când mă luasem și eu de treaba asta, nefăcând altceva decât să-mi aștern într-un mediu virtual gândurile. Habar n-aveam că se pot câștiga bani din scris, “pe net“.
Nu m-am axat niciodată doar pe blog, că-l fac eu mare și frumos, jdemii de cititori, îmi vor bate marile companii în căsuța de e-mail că vor advertoriale la mine. Am preferat să-mi văd mai departe de munca mea, ba chiar să învăț chestii noi. Acum, în prag de 40 de ani, eu încă învăț. Zicala “omul cât trăiește învață“, se aplică aproape oricui. Mai puțin bloggerului. Ăla care numai din asta trăiește.
Și-am să vă explic de ce. Orice meserie se modifică de-a lungul anilor, apoi dispare. Au dispărut ziarele, au apărut paginile web. Însă din ce în ce mai puțină lume citește. Nu-i vina mea, e vina tehnologiei. Rar mai văd un tânăr bucuros de mirosul unei cărți noi. Copiii cresc cu nasul în tablete și cu ochii în televizoarele pe care rulează non stop niște desene animate pentru retardați. Duck TV, Nickelodeon și altele asemănătoare. Și când nu le convine ceva încep să dea din picioare, să urle, să spargă chrestii de prin jur. Și scuza părinților este eterna “are o personalitate puternică“.
Însă am trecut dintr-o idee în alta, după cum îmi stă în fire. Revin la blog și dispariția bloggingului. Încet-încet, dispare și asta. Unii declară că viitorul este vloggigul. Fel de fel de specimene s-au trezit peste noapte mari vedete, doar pentru că au un telefon “șmecher“, luat în rate (de multe ori plătit de părinți) și filmează ei cum merg cu bicicleta prin oraș, cum se leagă corect șireturile sau cum se dă foc unei colonii de furnici.
Mai rău e că s-a trezit în fiecare vlogger spiritul de luptător (evident, în spatele tastaturii), și se înjură unul pe altul cu mari spume la gură. Care mai de care e mai “em>influencer”.
Personal cred că în 10 ani, bula asta cu blogul se va sparge. Chiar mai repede, dacă Doamne ferește se trezește vreun cretin că vrea iar să cucerească lumea. Și atunci să văd eu bloggerii ce vor face. Când nu va mai exista internet, sau blogurile și site-urile web vor fi demult uitate.
Că nu-i văd pe mulți fiind în stare să facă și altceva. Nu, nu vor deveni scriitori cu toții. Majoritatea vor muri de foame, nefiind în stare să bată un cui sau să dea cu vopsea. De construit ceva, în afară de castele de Lego? Fugi d-aici, vise, tată, vise!
Sunt rău și spun prostii. Foarte posibil, nu m-am declarat niciodata ca fiind perfecțiunea întruchipată. Și tare aș vrea să mă înțel. Să fie fiecare fericit scriind și câștigând bani din asta. Dar la sfârșitul vieții dacă tragi linie și vezi că nu știi nicio meserie, nu știi să schimbi o roată sau să pui murături, e trist.
Hai să ne-auzim cu bine!
P.S. NU MĂ LAS DE SCRIS, NU ÎNCHID BLOGUL, NU AM SCRIS ARTICOLUL PENTRU VIZITE LACRIMOGENE!
Comments
Add a Comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
La noi nici in ziua de azi nu este inteles in clar ideea de blog, iar eu sunt implicat in fenomenul asta inca de pe la inceputurile lui, adica undeva prin 2005.
Pe de alta parte sunt de acord cu tine: multi or sa moara de foame in viitorul apropiat pentru ca dupa cum e simplu de vazut, nici macar profitshare nu mai e ce a fost, iar gogu schimba regulile jocului cu unele din ce in ce mai dure.
Există câțiva care trăiesc doar din profitshare. Sau ar putea să trăiască doar din asta. Care câțtigă la peste 1500 euro lunar din conversii. Nici nu ies din casă decât la cinema, la plimbare, la salon, la piscină etc.
Mă uit la ăștia a-listeri, care nu fac altceva decât să scrie pe blog. Când o pica treaba asta (uite cazul webfactor foarte lăutat acum ceva vreme), să-i vedem pe iluștii ce vor face. Publicitate pe blog? Care blog? Ce știi să faci? Să scrii? Fugi d-aici mă.
Traitul doar din blog e o sabie cu doua taisuri. Eu unul il tratez doar ca un mic venit suplimentar care in primul rand ii asigura nevoile logistice. De aici incolo, daca mai iasa si de’o bere … Doamne ajuta, dar de vazut nu ma vad traindu’mi viata doar pentru asta si din asta.
Dacă prindeai trenul din 2005-2006, atunci da. Erai mare alister și te pupa lumea-n fund. așa, nu prea ai șanse. Decât să mergi pe o nișă care nu prea există la noi și să bagi bani buni în promovare, într-un an, doi. Apoi da, merge să trăiești din asta. Nu vezi că apar acum vlogurile, orice prostan are cameră și se filmează mâncând sau mergând pe bicicletă.