Să râdem

Dacă e sâmbătă, știți ce trebuie să facem?
Să râdem!
Nu mă întrebați de ce. Sau voi vă prăpădiți de râs zilnic?
Măcar în weekend să ne hizlim.
Și dacă tot ne amuzăm, să-i zicem că e Happy Weekend!
Elly a pus ceva cu telefoanele mobile, cu conexiunea asta la internet (m-am uitat repede să văd în ce zi suntem, să nu-mi mai taie ăștia netul.)

Spanacul vă propune altceva.
Ceva mișto, cu animăluțe.
Nu, nu pisicuțe jucăușe.
Dacă pui o poză c-o mâță pe feisbuc primești 200 de likeuri.
Dacă pui o poză cu copiii somalezi muritori de foame, vreo 3-4 iți dau unlike la cont…

Așa că punem alte animăluțe.
Hai s-o luăm cu crocodilul.
Îi place cuiva mult crocodilul?
Să-l aibe animal de companie. Să-l scoată la plimbare prin parc? SĂ FUGĂREASCĂ SKATERII ȘI PENSIONARII?
SĂ GONEASCĂ CONTROLORII DIN AUTOBUZ? Mda…, de unde naiba iau eu acum un crocodil că n-am abonament de 2 ani?

E, am stablit că nu ne plac crocodilii. Și ne-am bucura să fie careva să-i dea peste bot crocodilului nu?
Există unul. LEUL!

Parcă parcă mai merge. Prea și-o luaseră în cap crocozaurii ăștia de la o vreme.
În milioane de ani de evoluție ei au rămas la fel… Niște putori ordinare.
Așa că mă bucur când i se face foame vreunei anaconde să-l ia să-l pape pe nea Renekton ăsta…

Și na, ceva mai consistent, de râs.

Și cu ocazia asta, să vă zic două bancuri cu animăluțe.
Pe care puțini le știu.

Se ține ședință în pădure.
Leul și leoaica în fața tuturor. Se strânseseră toate animale și leul le zice.
– Băi ăștia, vă place leoaica mea?
Se uită animalele la leoaică, coada în vânt, zveltă, frumușică foc.
– Daaaa! răspunseră animalele în cor.
– Bine mă, dacă vă place așa mult, o dau o tură unuia dintre voi!
– Yeee, yupiii!
– Dar trebuie să treceți de o probă. Vedeți muntele ăla mare? Care sare de acolo și ajunge viu la poalele muntelui ia leoaica u tură.

Se uită animalele la leoaică iar. Bună gagica… Dar prea înalt muntele, mureau dacă săreau de acolo, aia era clar… Ce să facă, ce să facă?
Leul și leoaica coboară la poalele muntelui și așteptau să sară careva.
Se tot uită ei în sus, se tot uită…
La un moment dat, se vede un punct negru din ce în ce mai mare, din ce în ce mai mare, venea către ei cu urlet: aaaaaahhhh BUF de pământ.
Se ridică ursul cu greutate, își toznește spinarea și pleacă șchiopătând.

– Hei ursule, unde pleci, vină să phooți leoaica!
– Mă duc să-l phoot pe ăla de m-a împins…

___________________________________________________

Și cum acum s-a apucat taică-meu să facă niște clătite, să vă spun pățania iepurașului.
Duminca dimineața, se trezește iepurașul c-o poftă enormă de clătite.
Băi, dar ceva de speriat.
Se uită el, avea laptea, avea făină, avea ouă, numai că n-avea tigaie.
Se îmbracă și se duce la urs. Știa că ursul are o tigaie mare, frumoasă, o minunăție.
Pe drum către urs se gândește:
– Băi, dar o să mă întrebe ăsta pentru ce-mi trebuie tigaia… Na, va trebui să-i dau și lui 3-4 clătite…
Mai merge ce mai merge și iar se gândește:

– Băi, dar are pui ăia doi… sunt mici și pofticooși, ăia mai bagă câte 5 clătite de căciulă… Nu mai bine îmi pun eu pofta în cui?
Dar vedea că e aproape de bârlogul ursului, așa că se duce totuși la el.
Ajuns aproape de urs își aduce aminte că ursoaica e iar gravidă, aia bagă în ea ca sparta 10 clătite… Deja neros, ajunge la bârlogul ursului. Înăuntru veselie mare, se uită ăsta pe geam și era o cumetrie ceva acolo.
Iepurașul super-nervos că sp gândea că o să-i mănânce urșii toate clătitele, bate în ușă cu putere.
Iese ursul, beat mort:

– Eee, iepuraș (hâc)…ule, ce faci?
– Auzi mă, mai du-te-n plm cu tigaia ta cu tot!

Cu ocazia asta vă recomand și două articole vechi d-ale mele, tot cu urși…
Episodul 1

Episodul 2

Comments

comments