Unde dai și unde crapă…

Zilele trecute postasem pe Facebook niște vorbe zise la nervi. Anume că m-am săturat de mizeria actuală din bloguri. Da, mi-am ajuns să văd cum fel de fel de amețiți, ca să nu zic mai mult, au ajuns cineva, doar pentru că scriu pe un blog. Despre asta era postul și nimic mai mult.
Însă, din păcate, totul a luat un drum foarte nasol. Lumea s-a împărțit în două:
– o parte care blama bloggeri că-s putori și nu fac nimic cu viața lor, deoarece nu au un serviciu și sunt paraziți sociali.
– o parte care spunea că dacă muncești pentru patron (în țară sau în afară), ești un dobitoc.

Îmi pare rău, nu am vrut să se ajungă la această discuție total greșită. Mie-mi place să cred că unul poate conviețui în pace cu altul. Chiar sper prea mult?

Discuția a degenerat și s-a ajuns la injurii, care nu fac deloc cinste niciunui participant la interacțiune. Totul a pornit de la o neînțelegere și s-a degenerat într-o cocină publică, în care, din păcate, am fost tras și eu.
Bogdan a spus faptul că el s-ar fi putut întreține din site-ul lui (care la vremea aia era în top 5 cele mai vizitate site-uri din România) însă nu a făcut-o pentru că nu voia să-și câștige banii dintr-un hobby, ci din muncă serioasă. Petronel însă, nervos pe faptul că respectivul declară că blogging-ul nu e job și doar leneșii câștigă bani din asta, a spus că Bogdan e un idiot dacă a ratat ocazia de a se întreține doar din scrisul pe blog și a preferat să aibă un șef, mergând la un job ”serios”.

Asta după ce altcineva mi-a atras atenția că-s putoare, deoarece nu câștig din blog încât să mă întrețin ca un A-lister, asta făcându-mă o p***ă proastă și plângăcioasă. Și evident, acum provoc durere în organe.

Ajung singur la vorbele mele inițiale: că blogurile au ajuns o mocirlă. Oricine poate arunca cu rahat în oricine. Uite că nu e chiar așa. Cel ce consideră chesta asta este cu adevărat un cretin. gata, s-a terminat faza cu “Uite-l pe X, un m**angiu notoriu“, ca apoi să devii mare sculă de basculă în blogosferă. Deoarece, la începuturi, 2006-2007, așa se câștiga faimă. Aruncând cu rahat în alții. Acum treaba asta e făcută de atâția, încât nu câștigi nimic, doar dezaprobarea celor din jur.

La fel și eu dezaprob vorbele grele care s-au aruncat în cadrul acelei postări. Petronel de-a lungul timpului mi-a demonstrat că e băiat inteligent și se poate vorbi cu el absolut orice. Însă, nu știu de ce, în ultima vreme observ că dă cu mucii în fasole la modul grav. Bogdan, scârbit de ceea ce înseamnă blogger, și-a atras antipatia lui Petronel care a început cu injuriile. Partea pe care Petronel n-o știa, este că Bogdan, chiar a făcut parte, pe vremuri, dintre cei mai citiți 5 bloggeri. Da, Bogdane, ai fost blogger, că vrei sau nu. Și ziarist, însă aia e altă discuție. Pe care Petronel, de exemplu, nu o știe și nu o poate pricepe. 

Am șters acea postare din mai multe motive. De obicei nu-mi șterg postările decât dacă am dat-o în bară rău și nicio scuză ulterioară nu-mi absolvă vina (vezi cazul cu Vaslui – pușcărie).
Cauzele actuale au fost:
– s-a ajuns la o înșiruire de injurii absolut enervante, care nu făceau cinste nimănui.
– nu ajungeam la niciun numitor comun.

Hai să explic și eu cum vine chestia asta cu bloggingul la mine. Mi-ar plăcea să-mi câștig existența numai din blog, de ce să mint. Să stau acasă, să scriu un articol pe zi și să-mi fie plătit cu 100-200 de euro. Pentru că se poate la unii. Tocmai de aceea există bloggeri, sau mă rog, să le zicem on-lineri, care câștigă peste 2000 de euro scriind articole. Bate orice trezit dimineața la 7, ca nu cumva să întârzii 5 minute peste program, căci ți se atrage atenția imediat că ești leneș. Da, am trecut prin asta și eu, deoarece lucrez din 1999.

Nu-mi place să nu am serviciu. Îmi caut de muncă, merg la interviuri, însă angajarea văd că se lasă așteptată. Și dacă tu, cititorule, ajungi să crezi că-s cumva un ratat, am și eu dreptul la opnie (ca și tine) și-ți zic de la obraz că ești un dobitoc.
– Uite al dracu, bloggerul, i-a sărit muștarul!

Nu mi-a sărit muștarul de ieri, de azi. Mi-a sărit mai demult, când am văzut ce-a fost țata asta și ce-a ajuns. Și odată cu țara, și blogosfera și unde s-a ajuns, într-o lume “dog eat dog“. Și e foarte păcat.

Așadar, ca să închei: nu mă deranjează că muncești, de niciun fel. Poți fi șofer, spălător de morți la morgă, șaormar sau programator. Cinste ție că ai de lucru, că poți plăti dările acestui stat care-a ajuns de rahat, că poți plăti pensiile moșilor și babelor care-ți cer locul în tramvai și put lângă tine a nespălat și medicamente vechi. Te înjur dacă ajungi parlamentar sau bancher. Pentru că, reprezinți hoția în țara asta, cu toate că-n viața ta, poate nu ai furat nimic niciodată, nici măcar un subiect de la coleg, în timpul tezei.

Însă, mă mai deranjează să-mi zici mie că-s parazit social, că nu am serviciu. Puținul pe care-l iau din bloguri, mă ajută să supraviețuiesc. Imbecil și parazit social e ăla căruia îi plătești tu ajutorul de șomaj, iar el îl dă, alături de alocația copiilor pe care-i toarnă an de an, în băutură și păcănele. Mă enervează deoarece mă sonsideri pe mine personal unul din aceeași gloată, a bloggerimii. Nu mă laud, însă consider că am ajuns să mă distanțez de unul sau de altul. Tu poate nu vezi asta. Până atunci pune mâna și-mi citește câteva articole, chit că ai impresia că-ți vine să-ți vomiți berea pe care ai câștigat-o muncind la birou sau pe șantier. Vei avea surprize plăcute.

Comments

comments