DREPTATE…NEDREAPTA!
Deşi există deja o interpretare a acestei înfăţişări a dreptăţii, iată cum văd eu lucrurile, mai ales în ţara în care trăim, România: Justiţia este oarbă (este legată la ochi), sabia dreptăţii se odihneşte cu vârful în jos şi nu prea voieşte să-i pedepsească pe cei în cauza. Însă singurul simţ care i-a mai rămas este cel al balantei… Oare în ce parte se va înclină balanţa în direcţia aceluia sorţii de izbândă vor fi mai mari? Şi oare ce cântăreşte mai greu în balanţa? Dreptatea, sau banii? Greu, foarte greu de răspuns, deoarece în multe cazuri, Justiţia din România pare, după prerea mea (şi cred că nu numai) mai degrabă un diavol ghiduş decât unul dintre cele mai serioase şi drepte instituţii din toate timpurile. În cele ce urmează va voi prezenţa aşadar, pe scurt, doar un caz-exemplu de dreptate absurdă făcută de o instanţă judecătorească.
Cazul, întâmplarea-n sine, l-am aflat, cu două zile în urmă, dintr-un reportaj al jurnalului de ştiri de la oră 19, ProTV. Era vorba de un cetăţean-pensionar, ajuns la venerabilă vârstă de 92 de ani, locuitor dintr-o localitate rurală a judeţului Suceava. Acolo şi-a trăit viaţă şi-şi va trăi, probabil şi anii care vor urma. Că orice pensionar suferind de o afecţiune cronică, beneficia şi el, anual, de mai multe bilete gratuite pentru calatorii CFR, cu drept de însoţitor.
Firesc, nu era precizat nici unde, cine şi ce fel de însoţitor avea totusi drepul sa aleaga. Normal,nu?! Şi atunci?! Atunci, că să mă repet, cineva, un “binevoitor”(cum sunt foarte mulţi cam peste tot!) l-a …turnat! Cică, sărmanul om a… înşelat statul, prin faptul că cei care-l însoţeau îi plăteau nişte sume de bani, ca o răsplată. Dar, logic, gândesc eu, de moment ce el avea acest drept de a fi însoţit, avea şi dreptul să-şi aleagă însoţitorul.
Indiferent cine era. Iar dacă respectivul însoţitor îl mai răsplătea cu ceva, ce mare crimă-i în asta?! Cu ce este statul pierdant? Biletele alea nu trebuia să fie foloste în timp? Cum şi-n ce fel, posesorul, recte-pensionarul decide, nu statul! Şi-n fond, cine ştia sigur, exact si precis, ce probe concrete putea să aibă turnătorii, în ce priveşte răsplata-n bani sau natură pe care, eventual, o ofereau binevoitorului pensionar?!
Aşa gândesc şi-o spun eu. Instanţa însă, cum se preciză în reportajul amintit, a fost de altă părere, condamnadu-l pe posesorul biletelor gratuite! Mai mult, i-a pus şi sechestru pe “bunurile” ce le mai avea, zice-se “pentru recuperarea sumelor de bani cu care a înşelat statul”! Să afli, să auzi şi… să nu crezi!
Trist, dar adevărat! Aşa a hotărât justiţia, aşa s-a considerat că-i… DREPT! Eu unul, am mai spus-o, sunt de cu totul altă părere! Dumeavoastra ce spuneţi?
P.S. Mai am încă o întrebare (cum glăsuia, va reamintiti, nu?, ex ministrul justiţiei!): Dacă acestui nevoiaş cetăţean îi aplici asemenea pedeapsă, ce sentinta primesc oare cei care devalizează statul cu milione de euro?! Ofer şi răspunsul. Doar acolo, câţiva anişori de puşcarie, un fel de… casă de odihnă mai ales pentru “scriitori” de “carti stiintifice”, după care-i elibereaza (aşa cum se întâmplă chiar şi în aceste zile!) iar bunurile “nevinovatilor”, în cele mai multe cazuri, rămân deocamdată intacte! Aşa hotărăşte uneori justiţia! Talerul dreptăţii, pare a fi cam strâmb, aplecat spre ne adevar!… Repet: e doar o parere, părerea mea. S-ar putea să greşesc! Cum, din nefericire, se petrec treburile (uneori) şi-n instanţă!
Marc Ciubotaru
Comments
Add a Comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Oooo, mi-ai adus aminte, domnule Marc.
Cam până acum vreo 10 ani, când era mătușe-mea încă în putere, mă duceam cu ea cu trenul, ca și însoțitor. Făceam 3-4 călătorii d-astea pe an. cu clasa I, săgeata albastră, trai pe vătrai.
Într-o zi, trebuia să plec cu taicpăă-meu la Craiova, să-i facem o vizită.
Pe peron,. un moșulică îmbrăcat curățel, doar cu o borsetă în mână, intră în vorbă cu noi:
– Încotro, taică?
– Până la Craiova.
– Haideți cu mine!
Avea dreptul la doi însoțitori. Ne-a luat câte 20 lei de om, față de 50 lei cât era biletul. Făcea treaba asta zi de zi, în afară de duminică, zi de odihnă. A văzut în vreo 2 ani toată țara, a cules o grămadă de amintiri, a cunoscut sute de oameni de toate categoriile. Omul era o enciclopedie ambulantă. Își lua o sticlă de apă din gară și 2 covrigi și-o pornea la drum cu “însoțitorul” căruia îi pretindea jumătate din prețil biletului. Indiferent de distanță. avea vreo 89 de ani, însă era mai sprinten decât tinerii. ce urca-n tren cu o dexteritate de te lăsa cu gura căscată. Te ajuta să-ți cari bagajul greu, pe care-l trambala de pe peron la vagonul cu care plecau, fără nicio greutate.
Nu făcea politică, însă puteai discuta cu el despre orice. Ne-a lăsat numărul lui, când mai avem nevoie de vreun drum, să-l sunăm. După 2 ani l-am sunat. Ne ținea minte!
i-am zis că păeste 2 zile trebuie să mergem iar la Craiova. Perfect, ne-am văzut cu el la tren cu jumătate de oră. Din păcate, nu-i mai țin minte nici numele și nici ce meserie avusese.
Însă și acum îmi pare rău că nu am petrecut mai mult timp cu omul ăla.
Prietene Francisc,am o mare rugaminte care,desi n-are nici-o legatura cu articolul de mai sus,consider ca-i totusi e necesara,bine venita!Te rog f mult sa lasi orice politete si sa te adresezi,in cazul meu,cu TU,Marcel!Parca-mi este la mai indemana,Ma simt si eu,ceva mai…tanar!Da?Sper sa fiu bine inteles.Revenind insa la subiectul articolului si ca o completare la ceea ce ai scris tu,doresc sa adaug doar o precizare.Astazi,dragul meu,rar mai intalnesti oameni,care-s OAMENI! Si,din nefericire,nici o justitie adevarata,corecta si obiectiva.Ca asa-i,avem n’ situatii care pot sa confirme oricand,afirmatiile(parerile)mele!Aceasta,impotriva unei false impresii (si chiar laudelor)precum ca,la noi,in Romania,cea de a doua putere in stat,JUSTITIA,e chiar independenta si,mai ales,corecta! Si inca ceva.Ma mira faptul ca desi vad ca articolele noastre sunt destul de citite,mai nimeni nu scrie macar un rand!Oare de ce?!..