Omul care a făcut diferența
Un om poate face o diferență majoră? Gândește-te la o firmă. Un angajat poate face o diferență majoră? Nu prea, ai zice. Dar un om într-o țară? Chiar deloc? Ei bine, nu e așa. Să îți zic 3 exemple de oameni care au făcut o mare diferență.
Primul om
A fost un medic important. Atât de important pentru cei aproximativ 537 de milioane de oameni (printre care și eu), care acum sunt bine-merci deoarece doctorul a descoperit ceva. Numit inițial pancreină în 1921, iar mai târziu, insulină. Cei 537 de milioane de bolnavi sunt diabetici, iar prin descoperirea lui Nicolae Paulescu, aceștia își pot trăi viața cât se poate de normal.
Pe parte politică însă, acesta a fost adeptul mișcării fasciste, iar în 2005, după studierea scrierilor antisemite ale acestuia, organizația International Diabetes Federation a decis să renunțe la orice asociere cu Nicolae Paulescu și să nu accepte decernarea de premii în numele acestuia la congresele organizației.
Rămâne la latitudinea fiecăruia să-l catalogheze pe acesta. Dacă e să căutăm în urmă, majoritatea scriitorilor au rămas “cu tinichele de coadă“, unii fiind simpatizanți ai nazismului, alții, comuniști convinși, ambele doctrine fiind deviante și neaducând mai nimic bun umanității. Dar vedeți, dintr-o mulțime, un om a făcut diferența.
Al doilea om
Al doilea om a fost rănit pe front și s-a întors acasă cu o medalie. Cu el, alți sute de soldați, cu aceeași medalie. Asta în timp ce generalii nu au văzut câmpul de luptă, dar și-au tras zdravăn “partea leului“. Deoarece, în orice război se câștigă. Se pierde pe de-o parte ceva, pe de alta se câștigă. Și cei din spatele culisei câștigă cel mai mult, păpușarii. Pierzi oameni pe fron, dar câștigi un loc de cinste la masa învingătorilor. Și după cum zicea Stalin – “moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane este o statistică“.
Ei bine, soldatul ăsta, odată întors acasă a descoperit că țara lui era într-o foamete îngrozitoare. Urmele războiului erau vii, prezente. Clădiri bombardate, oameni pe drumuri, foamete, boală. Iar mai marii își vedeau liniștiți de viețile lor lipsite de griji, petreceri cu multă băutură, bucate alese, lux și opulență.
Soldatului îi plăceau mult animalele și copii, bea o bere la ocazii și era destul de retras. Supraviețuia vânzându-și picturile pe la diferite cafenele, pe un preț de nimic. Și acum poți cumpăra picturile lui, cu prețuri între 500 și 3000 de dolari. Numele lui era Adolf Hitler. Așadar, un om dintr-o țară, dintr-o dată a făcut diferența. Una majoră.
Al treilea om
Să-i zicem Adrian. Nu-mi reamintesc acum numele, însă știu foarte bine cum m-a ajutat. Să fie acum vreo 12-13 de ani în urmă? Trebuia să-mi schimb salteaua de pat. Salteaua veche era deja lăsată, buretele tasat (orice burete îmbătrânește în timp), iar somnul nu mai era deloc confortabil sau odihnitor. Degeaba m-am dus la magazine de specialitate sau m-am uitat pe paginile de internet ale unor magazine. Toți vindeau aceeși idee. Adică cel mai scump produs e și ce mai bun, cel mai benefic, cel mai cel. Mai-mai aveau să scrie că te trezești și vindecat de boli, de cât de bine ai dormit…
Ei bine, nu a fost așa. Era cât pe ce să arunc o grămadă de bani pe o saltea cu memorie. Saltea pe care am avut neșansa de-a mă întinde la țară. Nu pot dormi pe ea. Nici eu, nici soția. Și nici soacră-mea, salteaua fiind cumpărată special pentru ea. Nu se poate dormi pe ea, nu te poți întoarce, te dor oasele, efectiv nu se împacă nimeni cu ea. De ficecare dată când mă duc la țară în sezon rece, trebuie să dorm pe salteaua aia “minune“. Mare minune să n-o pun pe foc într-o zi…
Și revin la Adrian. Am ajuns la un magazin din ăsta de cartier, care vindea saltele. Am zis că cine știe de unde sare iepurele. Și-a sărit bine de tot. Omul m-a ascultat în primul rând. Ceea ce puțini vânzători știu acum să facă. Ei sunt chitiți pe a-ți vinde un produs, de multe ori cel mai scump. Apoi după ce m-a ascultat atent, m-a luat la întrebări:
– Te răsucești în pat?
– Dormi singur sau cu soția/ prietena?
– Te trezești noaptea?
– În ce poziție dormi cel mai bine?
Fel de fel de întrebări. Și în urma răspunsurilor date de mine mi-a recomandat 3 saltele. Toate cu arcuri, toate cu 2 fețe (de iarnă și de vară), singura diferență fiind la grosimea acestora. Era una de 17 cm grosime, una de 25 și una de 20. Am ales-o pe cea de 20, care rezista până la 130 de km de persoană. Și eu și soția fiind atunci niște grăsuni bine de tot. Și salteaua o avem până în ziua de azi. Saltea care e recomandabil a de schimba după 6-7 ani. Noi am ținut-o aprope dublu. Se va înclocui la anul.
Dar voiam să subliniez existența acestui om, care a făcut diferența. Între un client mulțumit și unul care s-a simțit și cu banii luați, orbit de oferte scumpe și cu somnul deloc odihnitor. Ei bine, Adrian s-a implicat. Mi-a spus el mai multe, și cum să fie patul poziționat, câte elemente de mobilier e bine să am în cameră, multe altele, pe care eu le-am uitat, nepărându-mi importante atunci. Acum îmi pare rău că nu l-am ascultat în totalitate.
Atunci, am înțeles exact ceva. Nu trebuie să cumperi de la firme, ci de la oameni. Nu-ți iei mașină scumpă și stricăcioasă, ci îți iei o mașină pe care ți-o poți permite, atât ca și cost de achiziționare, cât ca și cost de întreținere. Pentru asta se remarcă cel mai bine oamenii (nu firma) de la Depozit virtual. Ei au înțeles asta. Că omul trebuie să fie mulțumit și acum, când cumpără un produs, și peste 10 ani, când acel produs funcționează impecabil, ca-n prima zi.
Compania Vindem-Ieftin a trecut printr-un rebranding profund, devenind Depozit Virtual.
E o schimbare care reflectă evoluția de la simpla vânzare de materiale, la construirea de relații autentice cu clienții. Această nouă identitate pune accent pe umanitate, încredere și colaborare, evidențiind echipa de 70 de oameni care stau în spatele fiecărei livrări și oferte.
Fondatorul Cosmin Raileanu subliniază faptul că rebrandingul nu a fost o decizie de design, ci una de conștiință: „Depozit Virtual e construit pe relații, nu pe algoritmi.” Campania vizuală a adus în prim-plan angajații, transformând brandul într-o comunitate care oferă consultanță reală, sprijin și siguranță. De aceea, oamenii cumpără de la oameni, nu de la firme, iar Depozit Virtual nu vinde doar materiale, ci ajută clienții să-și construiască visurile.
Acum știu cître cine mă voi duce când îmi voi construi casa. Încă visez la faptul că voi avea o casă la curte, cu grădină și musai piscină. Până atunci însă, mi-am găsit partenerul de la care să iau materiale de construcții de calitate, pentru a-mi reamenaja casa actuală. Repet, mă duc la oameni, nu la firme!
Articol participant la Proba 2 SuperBlog – Oamenii din spatele brandurilor.

