Despre cum m-am băgat argat la mârtan

Nu știu exact când am trecut de la „stăpân de mârtan gri” la „argat în casa proprie la Sven – contele de roade-boabe”. Poate în ziua în care l-am găsit dormind în pat cu mine, cu toate că știu sigur că-l dădusem afară pe ușă. S-o fi strecurat pe lângă mine când m-am dus la WC în toiul nopții?

Sau poate când am înțeles că mieunatul lui „mrrp?” nu e o invitație la mângâiat, ci un reproș punctual: „Ai întârziat cu răsfățarea pe ziua de azi!”
De atunci, comunicarea noastră s-a mai rafinat. Nu mai e nevoie de multe cuvinte. Avem un sistem complex de semnale, priviri și șantaj emoțional blănos.

Dicționarul Sven–Română pentru începători

• Lovitura cu capul de gleznă – afecțiune pură ca o notificare push: „M-am trezit, aștept răsfățul. Mângâiere, pliculeț, te las să alegi. De data asta”.
• Torsul – „Te tolerez lângă mine în pat, dar prea stai tu bine așa întins…”
• Sprintul nebun prin casă – „Am energie. Tu ai reflexe? Hai să vedem.”

În timp, am devenit fluent în Sveneză. El, la rândul lui, înțelege româna, dar doar cuvintele esențiale: „plic”, „periat” și „taci odată cu miorlăiala”, deși ultimul e cam degeaba. Restul e zgomot de fond.

Luni – Ziua de briefing

Ora 05:30. Nici n-apucă nevastă-mea să se trezească bine, că deja avem în casă o mirolăială de n-aveți idee, stimați cititori. Și nu o miorlăială regală, cum ați crede. Nuuu, nicidecum! Ci una din aia de mahala, de cea mai joasă speță. O miorlăială de aia de zici că-l înjunghie rinocerii cu care visează el luptele duse prin savană. Sau, mai știi ce mai visează Măria Sa? Că nu-mi spune!

Sven începe să râcâie cu lăbuțele pe sub ușa camerei, mirolăind de zor. Mâncare are, apă are, îi trebuie atenție. Aia cât cuprinde. Ar sta nemâncat 3-4 zile și nebăut 2, doar să fie băgat în seamă.

Mă ridic din pat clătinându-mă. El se uită la mine cu disprețul unui miliardar când se uită la noi, ăștia de rând. Îi curăț litiera, îi mai aranjez boabele în blid, doar-doar o vedea că-mi pasă. Și mă bag înapoi în pat. Nu apuc să ațipesc la loc. Miorlăiala începe mai abitir. În bag în cameră cu mine, poate îi iau maul cu asta. Nicidecum. Se suie în pat și-mi toarce la ureche. Mă ridic iar din pat și-l dau afară. Când iese, nu se grăbește. Trece așa, agale, în dorul lelii… Îi zic să lase miorlăiala că-i dau câteva. Până nu mă fac la el că-l altoiesc, nu se potolește.

Marți – Ziua de redecorare prin casă

Sven decide că cele frumos ordonate pe dulăpior pe hol sunt aranjate prea bine. Așa că le dă pe jos. Am găsit de 2 ori peria de păr a neveste-mii la el în culcuș, alături de un șoarece mare de sfoară. Probabil singura jucărie pe care o ține “de bună“. Se joacă cu șoarecele apoi seara îl pune înapoi la loc de cinste. Cum făcea Mr. Bean cu ursulețul.

Dacă-i dai drumul în cameră, decide imediat că pernele de pe canapea sunt mult „prea simetrice”. Le aranjează cu o grație distructivă, apoi se așază pe cea mai pufoasă, miorlăind de drag. Îndemnurile mele de-a părăsi canapeaua sunt zadarnice. Însă am găsit metoda salvatoare. Îi închid ușa. El cum se vede singur (fie vorba între noi mai sunt și Sam și Rafael – țestoasele în acvariu), cum sare direct la ușă, cerând afară. I se deschide prințișorului ușa și pășește țanțos, parcă zicând:

– Mda, mi-am făcut plimbarea de dimineață la grajdurile regale. Aștept pliculeț. Schnell, schnell!

Miercuri – Ziua de grooming

Încerc să-l perii. Se lasă, dar doar pe partea stângă. Partea dreaptă e „proprietate privată”. Se răsucește, nu vrea să fie periat acolo. Renunț. El se spală singur, demonstrativ, timp de câteva minute bune, având grijă să fie privit în timpul ăsta. Dacă-ți iei ochii de pe el, începe cu miorlăiala:
– Uite-te mojicule, privește și tu! Așa se face baie unui conte, așa se primenește. Nătângule!

Apoi adoarme, o fi ostenit de la efort. Cât timp doarme el, vă pot povesti despre importanța îngrijirea regulată a blănii:
• Adio dreaduri feline! – dacă nu-l periez aproape zilnic, blana se transformă într-un puzzle d-ăla cu 1000 de piese. Plus că scap de firele de păr care apar peste tot: covor, pat, haine… practic, dacă nu periez, pot deschide un magazin de pulovere din blană. Aveam ideea să fac o haină ceva din blană de mârtan și scamele care rămân de la rufe, în uscător. Dar a făcut cineva deja:

• Piele fericită la conte, argat fericit – blana curată e ca un scut anti-paraziți. Și sincer, prefer să “trag mâța de coadă” – (ce bine s-a potrivit asta! Sven aprobă cu un căscat) decât să alerg după purici.
• Sebum deluxe – periajul e ca un tratament spa: distribuie uleiurile naturale și face blana să lucească de parcă Sven ar fi pregătit de o ședință foto pentru Neckermann.

Beneficiile unei vizite la salonul de coafură canină/felină

• Îngrijire completă și profesională – spălat, uscat, tuns, periat, urechi curățate, gheare tăiate… practic, un city break pentru blană. Realizate cu grijă de specialiștii de la Pet Cochet.
• Produse adaptate tipului de blană – saloanele profesioniste folosesc șampoane și balsamuri speciale, alese în funcție de textura și lungimea blănii, nu “hedă’n’șoldăr” sau șampon de urzici.
• Reducerea stresului – personalul e obișnuit cu mofturile patrupezilor, așa că nu e un horror trip, ci mai degrabă un spa day.
• Prevenirea problemelor de sănătate – o toaletare corectă ajută la depistarea din timp a iritațiilor, paraziților sau altor afecțiuni dermatologice. Ca un control medical mascat sub formă de coafură.

Dacă doriți ca și voi să aveți grijă de mârtanul sau cățelul dvs., vă recomand să faceți o programare la salon Pet Cochet. Vă las mai jos imagini de la salon, unde puteți observa micii patrupezi răsfățați de profesioniști.

Cel mai bine este să vă duceți micii prieteni la salon, nu să vă acucați voi “după ureche” să-i tundeți. Iată ce ar ieși dacă m-aș apuca eu…

@petswithfunn2 Funny Hairstyle Of Dogs 🤣😂#Dog #funnydogvideos #animals #viralvideo #foryou #dogsoftiktok #doglover ♬ Lil Boo Thang – Paul Russell

Joi – Ziua de joacă (doar dacă vrea el)

Îi cumpăr o jucărie nouă: un șoricel cu pene. O ignoră. Se joacă, în schimb, cu te miri ce. Șoricelul preferat e la loc de cinste, în culcuș. Nu scoate el “Ferrari-ul” pentru o zi oarecare de joi.

Găsește o minge (una din cele 10 comandate) și reușește să o arunce sub frigider. Apoi miaună să o scot. O scot, o aruncă iar, de data asta nu mai poate fi scoasă. Îmi comand o lanternă frontală și o pensetă. Devin speolog în propria bucătărie. Doar a vrut jucărie nouă. De care nu s-a atins. Încă. E și mâine o zi, are unde să-l piardă și pe ăla, nicio grijă.

Vineri – Ziua de cutii

Primesc un colet. Sven sare în cutie înainte să apuc să scot produsul. Nimic important, doar un HDD de 12 tera, o “nimica toată”. Ce le-o plăcea mârtanilor cutiile astea, măi nene?

Sâmbătă – Ziua de odihnă (pentru el)

Eu fac curat. El doarme. Eu spăl vase. El doarme. Eu aspir. El se sperie de aspirator, ca dracul de tămâie. Nu știu de unde are frica asta. Știu doar că atunci cât mânuiesc aspiratorul sunt lăsat în pace. Liniște, miorlăială teatrală free. După ce-am terminat de aspirat bine covorul vine și se tolănește pe el, lungindu-se cât îl vezi de mare:

– Acceptabil. Se putea și mai bine, nu e purrrrfect. Și adoarme iar.

Duminică – Ziua de răsfăț

Îi dau pliculeț din ăla scump. Îi pun muzică de relaxare pentru pisici – adică ce ascult eu de obicei. El, spre deosebire de nevastă-mea, nu se sperie de balauri auditivi. Îi curăț ochișorii cu un șervețel special. Mă mir că stă. La tăiat de gheare, nicidecum. O procedură care durează vreo 2 ore, cu multe zgârieturi. După aceea se apucă să gherănească tocurile ușii. Apoi vine și se freacă de mine. E singurul moment în care simt că nu sunt doar argat. Sunt și… om de încredere.

Articol participant la Proba 10 Super-Blog – Fericirea dă din coadă, La Pet Cochet.

Comments

comments