ASA A FOST SA FIE – AMINTIRI DIN TINERETE SI COPILARIE – EPISODUL- 4)

Reluand amintirile acelor ani, mai trebuie spus ca pe 5 Martie 1953, s-a stins din viata, in urma unui infarct, Iosif Visarionovici Stalin, unul dintre cei mai cunoscuti oameni din istorie si unul dintre cei mai cruzi conducatori rusi (iar Rusia a vut destui lideri tirani). Ca urmare, intregul lagar socialist a fost in mare (si mult comentat, dupa!) doliu. Imi reamintesc faptul ca si la noi, in Romania, o saptamana intreaga scolile (si nu numai) au fost inchise, se organizau mitinguri de doliu iar unii oameni, ca semn al… suferintei, fie ca plangeau, fie ca doar se faceau introducandu-si, ca sa lacrimeze, degetele-n gat! La ceva timp dupa, cand oarecum treburile se mai potolise, in URSS s-a facut si un film, despre disparitia “marelui conducator“. Dar comedia neagra “Moartea lui Stalin” a inflamat spiritele si a fost interzisa în Rusia, ministerul Culturii considerând ca este „extremista, plictisitoare, respingatoare si jignitoare“…

In tara noastra, dupa cativa ani, mai exact in toamna lui 1957, Grigore Preoteasa, ministrul roman de externe de atunci, (a carui fiica a fost prima sotie a lui Adrian Nastase) a murit intr-un tragic accident de avion, tocmai pe cand se intorcea de la Moscova.

In mijlocul stirii, care anunta tragedia, crainica de la Televiziune (o fetiscana tinerica promovata pe baza de dosar si pile) si-a adus aminte de indicatia unui regizor (care meru ii spunea sa zambeasca atunci cand prezinta o stire “tare“) si-a trantit un zambet seducator. Aoleu, imediat tovarasii de la cadre n-au avut de ales, indepatand-o si obligati sa recurga la crainice profesioniste. Asa au venit de la Radio Cleo Stiber si Georgeta Perlea, care au fost multi ani prezentatoare TV, simpatizate si apreciate de public. Pe atunci, cum am mai spus, programul incepea la 7 seara si dura doua-trei ore. Dar cand volumul programelor a crescut, a fost angajat, pe post de crainic, Florin Bratescu, o voce remarcabila si o prezenta care fermeca, mai ales telespectatoarele! Ceva mai tarziu a devenit crainica si Ioana Magura, care, din cate probabil stiti, a fugit ulterior din tara si a preferat Europa, in defavoarea Televiziunii Romane.

Intre timp, pe 7 Ianuarie 1958, paraseste aceasta lume si dr. Petru Groza, omul care a condus primul guvern comunist din istoria României, desi nu a fost niciodata membru al Partidului Comunist Român, a ramas în istorie ca un personaj controversat. Pe seama celui supranumit „burghezul rosu” au circulat, in ani, nenumarate povesti si mituri, unele dintre ele fiind cu totul fascinante…

Cine si-a facut studiile liceeale prin anii 1950-‘960 a avut ocazia sa învete si despre poezia lui A. Toma, unul din cei mai înversunati proletcultisti ai poeziei românesti. Toma a deschis larg portile realismului socialist în literatura româna, dispunând de o toatala autoritate a partidului comunist pentru a îndruma tinerii scriitori spre noua linie literara, venita de la Moscova. Tot el a fost câinele credincios care turna la securitate orice forma literara care se abatea de la doctrina partidului. Asa s-a întâmplat si cu Nicolae Labis dupa ce a publicat „Albatrosul ucis”, fiind expus „oprobiului public” si luat în colimatorul securitatii.

Cam asa se petreceau lucrurile in Romania acelor ani ne siguri, plini de surprize (neplacute), de greutati si nevoi! Totul, sau aproape totul, era dictat de la Moscova, nimeni nu misca nimic fara aprobarea si controlul “prietenilor” sovietici, chiar si dupa moartea dictatorului Stalin. A urmat apoi, e adevarat, si o perioada ceva mai blanda, cand atmosfera s-a mai aeresit iar societatea romaneasca a inceput putin sa progreseze, sa se destinda.

Pana pe la inceputul anilor ’970, pe locul actualului hotel Dorobanti au existat doua localuri: Mon Jardin si Poarta Alba. Primul era un restaurant interbelic, cu lojii de plus si ring de dans, iar vara cu o gradina faimoasa. La Mon Jardin s-a cantat jazz chiar si in anii ’950, cand acesta era considerat muzica decadenta. Din formatia de la Mon Jardin au facut pe atunci parte Sergiu Malagamba, Iancsi Korosi si Johnny Raducanu. A cantat in particular cu aceasta formatie Yves Montand care in 1956 a intreprins un turneu rasunator la Bucuresti, intrucat de aproape un deceniu nu mai venisera in Romania interpreti din Occident. Yves Montand era pe atunci comunist.

Pe vremea “dezghetului”, cand galantarele si rafturile nu mai erau goale, iar restaurantele erau pline, Pastorel Teodoreanu sustinea in revista “Magazin” o cronica gastronomica, iar Maria Tanase canta la redeschisul restaurant Continental de pe Calea Victoriei, acompaniata de celebrul acordionis Faramita Lambru. Un alt turneu al unui artist strain care a lasat urme adanci la Bucuresti, mai ales in cartierele marginase, a fost cel intreprins in 1958 de actorul si cantaretul indian Raj Kapoor, protagonistul filmului “Articolul 420″. Raj Kapoor a aparut si la noua televiziune – care emitea din 1957 – si a inregistrat un disc la Electrecord cu piesa “Avaramu” din coloana sonora a filmului.

Pe canavaua acestuia, lautarii au dat la iveala o manea care s-a cantat apoi ani de zile prin bodegile de la periferie. In anii 1959-’960-’961 nu era… politic sa ai automobil! Omul bine cotat avea motocicleta si, mai ales, magnetofon Tesla cehoslovac. Motocicleta cea mai sic era importata din RDG, de 250 cm3 si Jawa cehoslovaca. Mai existau Zundapp si BMW, unele cu atas, dar acelea erau din timpul sau dinaintea razboiului. La sfarsit de saptamana, bucurestenii cu motociclete plecau impreuna cu sotiile sau cu prietenele, spre diverse locuri pitoresti: Snagov, Mogosoaia, Padurea Pustnicul sau, ca si acum, pe Valea Prahovei.

Dar o veste, venita ca un trasnet, anunta natiounea ca pe 19 martie 1965, la 17:53, Gheorghe Gheorghiu-Dej, din 1948 dictatorul Romaniei, moare în resedinta sa din bulevardul Aviatorilor. Pentru apropiatii lui este un deznodamînt asteptat. Boala fatala s-a declansat cu putine luni în urma. Au fost chemati cei mai buni medici din tara sa-si spuna cuvîntul. S-a facut o încercare cu medici adusi de la Paris. Acelasi verdict – prea tîrziu.

Era vorba de un cancer galopant. Vestea a dat nastere la nenumarate speculatii. Multi au vazut în aceasta moarte subita mîna Moscovei…
Kremlin-ul cauta un înlocuitor pentru Dej ca sa scape de un vasal indisciplinat. Intrigile înlocuirii lui Hrusciov cu Brejnev (octombrie 1964) îi tinuse pe sovietici ocupati. În ianuarie, Dej participase la Varsovia la o întrunire cu sefii statelor comuniste din Europa. S-a spus ca fusese iradiat iar cancerul lui galopant îsi avea aici cauza.

Alta versiune sustine ca iradierea lui Dej a început mai devreme. O piatra misterioasa primita cadou care se afla pe biroul lui Dej, era o bucata de uraniu. Era stfel expus cîteva ore pe zi iradierii! Mai multi colaboratori ai lui Dej au murit de cancer in perioada urmatoare. Sa fi fost doar asa, o simpla si eventuala coincidenta?! Intrebarea a ramas fara raspuns. Asa se scrie istoria, asa a fost sa fie!…

Alte amintiri din tinerete si copilarie, in urmatorul si ultim articol pe aceasta tema.

Marc Ciubotaru

Comments

comments