Așa am un chef de munte…

De câteva zile (de când mi-am reparat portul USB de la TV), m-am apucat să urmăresc Dual Survival. Una dintre cele mai frumoase emisiuni despre supraviețuire. Preferații mei din show sunt Dave Canterbury și Cody Lundin. Adică cei cu care m-am obișnuit în show. Dave a fost schimbat cu Joe Teti (pe care nu-l sufăr neam), apoi Cody a fost schimbat (din cauza lui Joe) cu alt earth loving-tree hugging-hippie, Matt Graham. matt ăsta îmi place, vorbește frumos, e calm, zâmbește tot timpul, dar și muncește.
Alți supraviețuitori sunt Les Stroud (care stă de unul singur o săptămână prin deșert, jungle, ghețari) și Bear Grylls. De “Bear” s-au scris multe. Că nu prea doarme el prin păduri, ci îl ia echipa cu elicopterul și-l duce la hotel. Asta s-a întâmplat nu o dată ci de câteva ori. Mă rog, fiecare cu ale lui. Dave a fost dat afară deoarece și-a înflorit CV-ul, Cody din cauză că merge în pantaloni scurți și fără încălțări și-n ghețari. Însă aș merge pe mâna oricăruia dintre cei enumerați mai sus, când e vorba de supraviețuire.

Și uite așa, tot urmărind emisiuni despre supraviețuire, m-a apucat un dor nebun de munte. De stat câteva zile prin pădure. Nu aș fi în stare să supraviețuiesc de unul singur cred. Deși, din câte îmi dau seama, omul merge cu 5 kilometri pe oră. Să zicem că mergi 6 ore. Asta înseamnă 30 de kilometri. Păi în 30j de kilometri cam ieși din orice pădure din România. Bine, să nu te întâlnești cu vreun urs, atunci ai cam rupt-o în fericire. Moș Martin nu va fi deloc bucuros să te vadă, ci să te sfâșie, doar așa, să-ți arate, o dată pentru totdeauna, că el șef de scară în pădure și tu ești doar un amărât de chiriaș.

Mi-a spus Dorian că a fost o săpătămână prin țară. A vizitat iar Sighișoara, Brașovul, Bușteniul (unde am fugit eu după urs), ba chiar a ajuns până în Oradea. I-am zis să mă ia cu el data viitoare când mai ere de plecat prin țară – pe mine nu trebuie să mă întrebi de două ori dacă-mi surâde un drum pe undeva. Atâta vreme cât e mașină, merg oriunde.

Bine că, de vreo câțiva ani, m-am apucat să merg pe munte cu strămoșul omului, prietenul Pelky. Facem Jepii dus și-ntors. Nu contează că facem un traseu de 7 ore în 24, noi ne distrăm. Și ca să nu mai pățesc vreo prostie ca acum câțiva ani, am să-mi iau echipamnet de calitate. În primul rând, bocanci de munte zdraveni. Apoi o geacă subțire, ușoară dar călduroasă și-o pereche de mănuși foarte bună pentru cățărat.

Abia aștept să mai treacă 2-3 săptămâni, să se încălzească să mergem la un urcat pe munte. Vorbim despre asta în fiecare săptămână.

Comments

comments