ATI AUZIT DE CLADOXILOPSIZI?!
Sunt, dupa cum am aflat de pe internet, primii copaci de pe Pamânt, fara inele! Natura-i uimitoare! Asta o stim fie din anii de scoala, fie din cele citite sau chiar, eventual, vazute. Inelele ne permit sa calculam vârsta copacului. Dar, cum spune si prima fraza de dupa generic, aidoma tuturor creaturile preistorice, cladoxilopsizii sunt primii copaci de pe Pamânt ce nu au inele! Aceasta particularitate a atras insa atentia oamenilor de stiinta si nu numai.
Cladoxilopsizii sunt un grup de copaci arhaici din care au evoluat , in ani, arborii si ferigile moderne. Dar oamenii (cercetatorii) care studiaza copacii fosilizati cu o vechime de pâna la 374 de milioane de ani, s-au confruntat si se confrunta cu unele probleme mari, de luat in seama. Astfel, o echipa de cercetatori care studia o mostra de copac a descoperit ca planta arhaica apartinea grupului cladoxilopsizilor si nu avea inele. Ca aspect, erau foarte diferiti de copacii de azi, despre care, nu odata, am mai vorbit (scris). Stiati insa ca arborii din zilele noastre au xilem? Cred ca nu. Acestea sunt tesuturi specializate, responsabile de transportul apei de la radacina pâna la vârf. Xilem- ul creste într- un singur cilindru în cazul celor mai multi copaci si se gaseste sub coaja acestora. Iar pe masura ce copacul îmbatrâneste, celulele de xilem batrâne mor si lemnul nou creste peste acest strat de xilem mort. Lemnul nou, numit „alburn”, primeste propriul sau strat cilindric de xilem pentru transportul apei. S-a mai descoperit deasemenea, ca primii copaci de pe Planeta aveau xilemul dispersat în manunchiuri ce cresteau doar spre exteriorul trunchiului. Fâsiile înguste erau dispuse în tipare organizate si erau conectate între ele.
Stratul de xilem mort este numit „duramen” si are o culoare mai închisa, din cauza înmagazinarii de ulei, pigment si… zahar. Astfel iau nastere inelele care pot fi vazute în sectiunea transversala a unui trunchi de copac. Savantii care au studiat primii copaci de pe Pamânt au descoperit ca nu aveau inele, fiindca xilemul lipsea. În schimb, au descoperit niste fibre înguste, situate într-un strat exterior de cinci centimetri al copacului. Primii copaci de pe Pamânt au devenit de-a lungul anilor arborii si ferigile de astazi. Aceste fibre erau conectate între ele printr-o formatiune ca pânza de paianjen.
Astfel, o sectiunea transversala a unei mostre a scos la iveala în loc de inele, mai multe pete asemanatoare cu cele de pe câinii dalmatieni. Deci, cercetatorii au avut motive întemeiate sa- si puna întrebari cu privire la cladoxilopsizi. Fiecare pata de pe sectiunea transversala (adica fiecare fibra) avea propriul sau inel de xilem. Pe masura ce diametrul copacului crestea, fâsiile lemnoase de la exteior se desprindeau de trunchi si apoi se strângeau la baza copacului,formând un fel de bulb (asa cum se poate observa si din acest desen).
Asta înseamna ca mai multe trunchiuri cresteau într- un singur trunchi de copac! Deci, minicopaci într-un copac! Foarte, foarte ciudat, nu? Potrivit specialistilor, pe masura ce minicopacii cresteau si volumul de tesut moale dintre fibre crestea si el, conexiunile dintre fibre erau pur si simplu sectionate pentru a permite cresterea. Apoi, legaturile se restabileau singure, pentru ca întregul copac sa nu se prabuseasca sub propria sa greutate. De asemenea, pe masura ce diametrul copacului continua sa se extinda an dupa an, fibrele lemnoase alunecau la baza sa. Astfel, arborele se alegea cu forma bulboasa si baza plata caracteristica cladoxilopsizilor.
Acum unii savanti sunt uimiti deoarece înca nu înteleg pe deplin motivul pentru care acesti arbori arhaici (care, teoretic, ar fi trebuit sa fie structuri vii mult mai simple) aveau mecanisme de crestere atât de complexe!? Cu timpul, desigur, si aceasta (inca)neclaritate va fi elucidata!..In schimb, noi am aflat totusi cate ceva despre… cladoxilopsizi!
Marc Ciubotaru
