Boss, da’ muieți îs posmagii?

Că românul e puturos, nu e nicio noutate. Dar să ajungi exact ca-n Povestea unui om leneș de Ion Creangă… Nu mă așteptam să decădem atât de mult ca nație. Nu zic pe plan global, ca omenire, deși nu ar fi vreo minciună. Iar aici vorbim strict de noi, românii. Ăia născuți poeți, braji, viteji, cei mai cei.

Hai să începem de la început, să vedeți încotro bat.
De vreo câteva luni am observat că nu-mi mai încălzește mâncarea cuptorul cu microunde cum trebuie. Ce-mi încălzea înainte în 3 minute, acum stă vreo 10-12 minute. Și parcă tot nu e încălzită cum trebuie. La suprafață fierfinte, la interior sloi (la temperatura frigiderului).

Așa că am decis să luăm un nou cuptor cu microunde. Unul nu neapărat mai bun, mai șmecher, că nu mă pricep. ci unul care să-și facă treaba. Și-am găsit. La fel de mic/ mare ca cel precedent, nu e mare diferență între ele. La cel vechi aveam un buton pe care apăsam și se deschidea ușa, pe când la cel nou tragi direct de ea când s-a auzit clopoțelul.

Și e bun. Am observat că poți găti în el. Poate asta făcea și cel vechi, nu știu, că nu am citit cartea lui. Dar la ăsta nou mi-a sărit în ochi și faptul că poți găti carne de vita bine merci. Bine de știut. Acum rămâne să vedem ce e mai puțin nociv, carnea prăjită în ulei, sau la microunde? Încă se dezbate intens pe tema asta. apropos, dacă vrei și tu carne de calitate, c-o fi de porc, vită sau oaie, vezi la Premium angus. Iată mai jos datele de contact:

Strada Octavian Goga nr. 1
550370 Sibiu
România
+40 374 941 646
info@premiumangus.ro

Și am rămas cu cel vechi. Ce să fac cu el? La Rabla nu găseam decât să iau la niște prețuri exorbitante frigidere și combine frigorifice, nicidecum ceva ce-mi făcea trebuință. Așa că am rămas cu cuptorul vechi în casă. La țară avem unul, vechi și ăla, dar bun.

am zis să fac un pustiu de bine. Să-l pun pe un grup cu titlul de DONEZ. Mai aveam și un espressor de dat, ăla în jumătate de oră a făcut picioare. a mai rămas cuptorul ăsta. Și mă apelează lumea, și pe grup, și prin mesaj privat. C=l doresc eu, că vin eu după el, că vai, în juma de oră ajung. Vreo 3 inși se arătau interesați de cum a fost postat anunțul.

Unul a renunțat după câteva minute, după ce vorbise cu soția la telefon, că au comandat unul nou. Bun, mai erau la coadă 2-3 mușterii.

Trece aia jumătate de oră, trece și ora. Îl apelez pe unul dacă ăl mai vrea. Niciun răspuns. Al doilea zicea că nu poate ajunge azi, c-o fi, c-o păți. Al treilea îmi zice că “domne, nu mai vin, că e departe“.

Adică eu specific în anunț de unde se pot ridica produsele, tu mă anunți că vii, că ai nevoie, apoi când te întreb dacă mai vii, ce faci, pe unde ești, zici că nu mai vii, că e departe.

Zona Titan e departe… Păi e departe de tine mă, că te-a pus dracu’ să-și iei apartament la suprapreț în nu știu ce zonă rezidențială, la mama dracu, prin Militari sau mai știu eu pe unde. Și n-ai să dai 50 lei la taxi dus întors până-n buricul Bucureștiului să iei ceva care te costă 300 lei în magazin.

Cum, nu e Titanul în mijlocul Bucureștiului? Atunci de ce mama dracu plătesc 600 lei pe an locul de parcare? Sunt în zona A? Sunt, deci uite cum e Titanul zonă centrală.

Și aia spuneam, lumea e puturoasă. E departe. E departe să vii să iei un lucru gratuit de care te-ai arătat foarte interesat. Zât mă d-aci…