Care este puterea mea secretă?
De fiecare dată când întrebi pe cineva care e super-puterea lui/ ei, acea persoană va avea tendința să exagereze. Și se exagerează mult.
De exemplu, știi să faci cartofi prăjiți cu mici la grătar? Sau mămăligă cu brânză și smântână, esti cel mai bun bucătar de pe raza localității tale. Ai crescut 1-2 copii? Păi băăăă, tu dacă n-ai copii, nu poți să vorbești, el știe cel mai bine cum se cresc copiii. Și copilul la 5 ani îi urlă în casă și se dă cu fundul de pământ când nu-i convine ceva, exact ca dl. Goe. Și ta-su/ mă-sa se uită cu drag la el și-ți zice, ca un secret absolut:
– Uite-te la el, drăguțul, are o personalitate foarte puternică.
Desigur, faptul că se ploconește de învățătoare să-l treacă clasa a 3-a e un lucru insignifiant.
Te uiți la vreun meci de fotbal cu un prieten? Mare greșeală. Se laudă fără să-l întrebi ceva:
– Băi, așa molâi cu mingea la picior n-am mai văzut. Păi io dacă eram pă teren, până acum le băgam 3 goluri la ăia. Și trage o râgâietură de la bere, ca o convingere finală.
Ah, și să nu vorbesc de vegani sau raw vegani, ăia sunt mai răi. Musai să-ți spună ce bine se simt ei de când au renunțat la carne și ce prost ești tu care te înfrupți cu o fleică de porc sau cu un piept de pui la grătar.
Așadar, toți au câte o super-putere și sunt mai buni decât ceilalți, sau, în cazul de față, mult mai buni decât tine.
Când mi s-a adresat aceeași întrebare am stat în dubii. Oare ce super-putere am eu? Fotbal? Nu, nu mai pot să alerg și mă feresc de minge ca dracu de tămâie dacă aș fi în poartă. Șah? Sanchi, știu mutările pieselor, dar nu știu să joc șah efectiv. Strategie zero. La niciun joc nu mă pricep foarte bine.
Sunt oare un bun șofer? Îmi place mult să conduc (când e strada liberă), însă sunt departe de-a fi un șofer atât de bun. Mediocru, ăla sunt. De fapt, toată viața am fost așa. La școală luam 6-7-8. Mai luam și 4, dar mai împușcam și un 10 (în afară de cel de la purtare, deparece eram cuminte).
Atunci la ce sunt eu foarte bun? Am stat ceva timp și m-am gândit bine de tot la asta. De aia tocmai acum în ultima zi, scriu acest articol participant la proba extra Super-Blog.
Și, dacă vă vine să credeți sau nu, am găsit. Ei bine, super-puterea mea este… vă țineți bine? Sigur sigur? văd că Maximilian încă stă în picioare. Stai jos, nepoate, cazi și dai cu capul de măsuța de cafea, mă bagi în belele. Super-puterea mea este… mă, v-am zis să vă țineți bine, da? Bun. Sunt extrem de enervant.
Adică pot enerva orice om calm. Într-un timp extrem de scurt. Și nu deoarece aș fi prost neapărat (sunt unele chestii pe care efectiv nu le știu, chiar dacă pentru unii ar fi LMC – La Mintea Cocoșului), ci pentru că, uneori, nu pot pricepe ce mi se explică din prima, sau a doua, sau a treia.
Era și un banc pe tema asta, care mi se potrivește în cazul de față.
Mă văd cu un prieten și-mi zice ceva. Și eu nu înțeleg (sau câteodată mă fac, sanchi). Dacă face imprudența să zică:
– Să-ți explic…
– Ce draq să-mi explici tu mă, s-au chinuit profesori universitari, doi pshihologi și 3 psihiatri să-mi explice și n-au reușit. Ce să reușești tu?
Câteodată sunt enervat ca Terminator în secvența de mai jos:
Sau ca blonduțul dolofan din Bad Santa:
De ce am dat cele 2 exemple cinematografice? Păi, îmi plac mult filmele. Și unele seriale. Văd 2 filme pe zi și câteva episoade dintr-un serial. De exemplu, acum mă uit la “The last stand” cu Schwarzenegger și la serialul “The twilight zone” din 1959.
Și tocmai pe tema filmelor voiam să ajung. Știați că “Masters of the Universe” are lansare pe 5 iunie la cinematografele din țară?
Pentru cei de vârsta mea (și nu numai), e o veste excelentă. Vom revedea pe He-Man pe ecranele cinematografice. Rămâne de văzut dacă acest Nicholas Galitzine se va ridica la prestația de excepție a lui Dolph Lundgren din filmul cu același nume din 1987.
Ca bile albe avem încă 2 actori renumiți în această nouă ecranizare. Idris Elba (nu am văzut vreun film prost cu el) și Jared Leto (actorul cameleon, deoarece poate juca magistral în roluri diametral opuse), exact ca și Christoph Waltz.
Așadar, ghiciți ce film voi revedea mâine? Fix la “Masters of the universe” din 1987. Apoi la cel nou, după data de 5, adus în România prin prietenii de la InterComFilm
Și parcă un film cu super-eroi non Marvel este ca o gură de aer proaspăt, după jdemii de filme care bat pasul după același calapod. Și zău, e greu să ții pasul cu toate personajele. De aceea, eu am renunțat demult (de vreo 5 ani) să mai văd vreun film cu aceleași personaje.
He-Man însă, e altceva. E copilăria aia pe care o pot retrăi (o mică bucată de timp, cel puțin), prin prisma copilului care auzea (ori prin viu grai, ori la pick-up) super-eroi de seama Păunașului Codrilor sau a Greuceanului.
Uite idee de filme… Niște ecranizări românești după Greuceanu sau Făt Frumos (are Făt Frumos câteva povești mișto de tot). Chit că He-Man aduce oarecum cu celebrul personaj eroic neaoș.
Așadar, ne vedem la “Masters of the universe” pe 5? Promit să nu vă enervez. 🙂
