Da, am bătut femei!

Recunosc, am lovit femei. Două la număr. Le-am bătut ca pe hoții de cai. Nu sunt mândru de asta, dar nici nu mă ascund, că “vai, ce gingaș și nevinovat sunt eu“. Vorbesc aici strict de bătaie, că lovire am lovit mai multe. Adică și când îi dai o palmă gagicii/ soției peste buci, în joacă/ sex se numește lovire. Îmi spunea mie o prietenă că “în femeie să nu dai nici c-o floare… ci doar cu plua.

S-o luăm de la început. Cu prima fată pe care am caftit-o. Eram prin clasa a șasea. Să fi fost anul 1992-1993. Eu eram ăla care era bătut în fiecare pauză de școală. Și de unii colegi și de alți elevi de la alte clase. Că eram “prostul școlii“. Mi-era frică să mă bat, aveam impresia că dacă dau în careva, mă face una cu pământul, că ăla venea cu gașca. Având în vedere și ce panarame aveam prin școli, și acum consider că temerile mele erau, într-o oarecare măsură, adevărate.

În fiecare școală era sistemul ăsta de clasificare a bătăușilor. La fel ca la pușcărie. Că e tartorul pe care nu-l atinge nimeni, gardienii dau “sărut mâna“, îi aduc trufandale, mai o fripturică, mai un telefon mobil, înțelegeți ideea. 

La fel era și la școli. Tartorul era unul care fusese la pârnaie, pentru orice faptă. Și era bătăușul școlii, că venea prin curtea școlii și-și cerea dreptul. Banii de mâncare, mai un breloc, mai un lănțic.  Un fel de taxă de fraier. Cine se punea cu el? Că și directorilor le era frică de ăla, doar fusese la pârnaie. Cât despre poliție, “fără dovezi n-avem nimica“.

Și printre bătăușii școlii era și o fată. Care și-o trăgea cu pârnăiașul, când avea ăla chef de ea. Dădea aia cu pumnul ca-n sacul de box în oricine credea ea de cuviință. De mine nu s-a luat niciodată singură, doar când erau mai mulți puși pe rele, era și ea printre ei. Într-o zi, nu știu ce făcuse Alex, un prieten, de-o enervase pe ea. Și-l luase pe ăsta la bătaie, de plângea săracul de ți se frângea inima. Și culmea, el era bătăușul clasei. Așa i se zicea. Doar că nu prea se bătea, era respectat fiind atletic și fiind cel mai bun la sport. Probabil se bătuse prin clasele primare, nu știu, eu l-am avut coleg dintr-a 6-ea până într-a 8-a. 

Și venise el în clasă plângând, iar namila aia de bătăușa școlii (care era dublu cât el de grasă) și se apucă să-i care ăstuia pumni și palme. Clasa încremenise, nimeni nu zicea nimic, ăla plângea și încerca să se apere, aia dădea și-l înjura.

Eu n-am mai rezistat atunci și am luat scaunul de la catedră (unul de lemn, cu spătar) și i-am dat una în cap cât de tare am putut. Doar îi văzusem pe ăia din WWE cum fac și-am zis că aia e soluția. Tipa a rămas pe jos, iar eu rămăsesem în mâini cu spătarul scaunului. Așa tare dădusem încât descleștasem scaunul din lipiciul și-așa vechi de zeci de ani.

Asta se întâmpla în clasa a 7-a. După aceea, o luam și mai rău pe coajă de la bătăușii școlii, însă aia se ferea de mine ca dracul de tămâie. 

A fost prima femeie pe care am bătut-o. Și sincer să fiu, oricât de rău ar suna, nu-mi pare rău. Părerea de rău a venit mai târziu, după ce mi-am bătut gagica, prin 2008. 

Aici a fost o chestie de scandal domestic, care-a degenerat. 

Cam așa a început și la mine. Veneam de la muncă și-o găseam stând pe laptop vorbind cu gagii pe net. Vase nespălate, mâncare nefăcută, curățenie canci, aplicat la joburi zero. Era OK dacă nu vorbea cu diferiți. Dar și să nu faci nimic și să cauți alți gagii pe net, parcă nu-ți mai vine să stai calm și să zici “lasă că trecem noi peste“.

Am început cearta. Ce rahat e asta femeie? Vin obosit de la muncă, nu zici nimic, doar stai și râzi și trimiți inimioare pe messenger cu niște flăcăi care vor să te phootă.
– A. păi tu nu știi ce-mi trebuie mie! De aia.
– Zi-mi ce-ți trebuie, dacă eu sunt așa prost și nu-mi dau seama.
– Păi asta nu e treaba mea, până acum trebuia să știi.

Adică tot eu trebuia să-i ghicesc gândurile, când avea tot ce-și dorea. A vrut laptop, i-am luat. A vrut telefon, l-a avut. A vrut excursii, am dus-o. A vrut în parc, am dus-o. A vrut pluă? I-am dat. A vrut să fie logodită? A fost. Nu i-a plăcut inelul? I-am luat și-al doilea inel, după cum voia. 

Și-am zis să ies nițel din cameră să mă liniștesc.
– Eu ies nițel din cameră că m-ai umplut de draci!
– Da, că atât știi!
– Ce atât știu?
– Nici măcar nu poți să duci o discuție.
– Nu avem nicio discuți, ne certăm.
– Păi din cauza ta, tu ai început să urli ca nebunul, nu eu.

Am ieșit din cameră, că turbam de nervi. Și după mine o aud țipând:
– Așa, pleacă, atât știi, lașule.

Nu am mai rezistat atunci și m-am năpustit înapoi în cameră. I-am dat o palmă. A dat și ea. Apoi am luat-o la pumni. Cu ură. Am dat în ea ca-n sacul de box. Pumni, nu palme. Pumni în cap. Nu în față, dar în cap și-n spate. Am dat fără să mă opresc.

Evident, începuse să țipe de durere, să plângă de-a venit taică-meu peste noi în cameră.
– Potolește-te, de aia ai adus-o-n casă, ca să dai în ea?

M-am liniștit, s-a liniștit și ea, ne-am împăcat după jumătate de oră, de parcă nimic nu se întâmplase. Dar cicatricile morale i-au rămas. Și ei și mie. După o vreme iar mă scosese din sărite, nu mai știu de ce. I-am dat un șut în cur. A sărit să-mi dea o palmă, m-am ferit și i-am dat eu una peste cur. Și iar ne-am împăcat.

După un an, când încercasem s-o sun toată ziua și nu răspunsese, când am ajuns acasă am văzut că-și dăduse întâlnire cu unul pe net. Avea laptopul deschis în convorbirea cu ăla. Mi-a răspuns după vreo 2 ore că cică fusese cu maică-sa, că avusese telefonul pe silent, că-l uitase așa, că draci, că laci.

Am încetat atunci relația cu ea, după 2 ani. A venit după câteva zile să-și ia hainele. Nu a vrut nici ea să mai continuăm, voia pe altul.

Între timp, a mai avut vreo 3-4, iar eu mi-am găsit nevăstuica și m-am însurat. Pe nevastă-mea nu am lovit-o niciodată. Că i-am mai tras palme la cur așa, din dragoste, nu se pune. Nu am dat cu răutate.

Îmi pare rău și acum că am bătut-o pe fosta iubită. Nu trebuia s-o lovesc cu pumnii, ci cu faptele. Nu m-a făcut deloc mai bărbat faptul că am lovit o femeie. M-a făcut, într-adevăr, un laș.


Sursă foto: iStock.com

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.