DESPRE ADEVARATII HAIDUCI, DAR SI DESPRE BANDITII TRANSFORMATI DE COMUNISTI IN EROI NATIONALI!
Haiducii au fost acei banditi la drumul mare romantati în secolul al XIX- lea si transformati mai apoi, în perioada comunista, în eroi nationali! La origine, atât din punct de vedere etimologic dar si ca functionalitate în societate si armata, haiducii erau mercenari si vacari. Haiducii au fost considerati eroi ai claselor obijduite împotriva celor care-i exploatau.
Se poate spune ca haiducii sunt o parte importanta a istoriei si constiintei românesti. În constiinta si memoria colectiva acestia erau banditi romantici, care luau de la bogat si dadeau la sarac, pedepseau nedreptatea si pe tirani, având uneori si puteri magice. Haiducii si-au început “cariera istorica” în baladele populare, ca mai apoi sa fie slefuiti si cizelati, primind chiar si o aura romantico-eroica în secolul al XIX-lea.
Pentru istoricii si mai ales scriitori romantici din perioada cautarilor nationale ale românilor, haiducii precum Toma Alimos sau Iacu Jianul erau simbolurile aspiratiei catre libertate, neatârnate si dreptate a românilor, aflati în aceea perioada înca sub jug otoman. Mai târziu nationalismul românesc a preluat modelul romantat al haiduclui, ca razbunator al nedreptatii si cavaler al românismului, ajungând la un apogeu în perioada comunista la un personaj cu auro de erou-national, cel care lupta pentru cei multi contra exploatatorilor, potrivindu-se perfect propagandei comuniste.
De-a lungul acestui drum sinuos de-a lungul istoriei românilor, haiducul s-a dezbracat de întelesurile sale initale si de fapt a devenit cu totul altceva decât a fost în realitate, adica bandit, mercenar, ratacitor… Cine au fost insa tinerii haiduci care, odata cu insaurarea regimuli comunist, au preferat sa moara decât sa accepte comunismul? Care a fost destinul ultimilor “haiduci” ai României? Vom raspunde acestor firesti intrebari nu inainte de a reaminti celor varstnici si informa pe tineri ca, la 23 august 1944, România iesea din alianta cu Puterile Axei si, printr-o lovitura de stat, maresalul Ion Antonescu, conducatorul de facto al tarii, era înlaturat de la putere.
Dincolo de implicatiile militare, prin transformarea fostilor inamici în aliati, România pasea pe drumul bolsevizarii. M-am numarat si eu intre traitorii acelor vremuri de trista amintire! Eram copil, apoi elev si pionier (“Soimii patriei” inca nu se… inventasera!) utc-ist (n-aveai ce face, asa era pe atunci!), elev de liceu… indoctrinat cu programe si manuale in exclusivitate dupa modelul “Maretei tari de la Rasarit“, de fapt o penibila apologie la adresa… eliberatorilor!
Erau ani grei, cu lipsuri si-npovarari, cu multa suferita! Odata cu aceaste inimaginabile realitati, a inceput si una dintre cele mai dramatice si mai eroice rezistente anticomuniste organizate în Muntii Fagaras, sub conducerea unui lider legendar – Ion Gavrila Ogoranu.
Deocamdata, ne vom opri aici. Intr-un viitor articol, va vor fi (re) aduse la cunostinta dvs. si alte insemnate fragmente (etape) din anii de demult, provenite din diverse surse de informatii: site-uri de pe net, tratate de istorie, sau chiar si din spusele unor traitori contemporani haiducilor!
(principala sursa: adevarul.ro)
Marc Ciubotaru
