Dildo si vibratoare pentru cupluri sau despre lucruri frumoase

Am citit carte lui I.R. despre comunism si am aflat multe lucruri despre eroism si despre oamenii situati in linia intai, in caz de urgente.
Cartea era foarte interesanta, chiar daca se situa la granita dintre stiinta si literatura. Acolo am citit eu ca brutarul, cadrul medical, electricianul si cel care raspunde de alimentarea cu apa si de buna functionare a canalizarii este la post si in caz de razboi.
Daca incercau sa fuga si sa renunte la ocupatiile lor, erau judecati in fata poporului si condamnati la ani grei de inchisorea. Se putea ajunge foarte usor si in fata Curtii Martiale. Nicio scuza nu era admisa si aceste categorii profesionale aveau regim special nu in ceea ce priveste oportunitatile, ci indatoririle.
Traim vremuri de pace si belsug, de aceea mi-a venit sa comentez tare:
-Bietii omeni! S-au dus insa vremurile acelea. Niciodata nu vom avea razboi. Traim confortabil, avem de toate, niciun nor la orizont.
Brutarii lucrau la schimburi. Aveam pe atunci un prieten patiser, care avea propria lui afacere in Belgia si imi spunea ca doarme cateva ore pe noapte fiindca:
-framanta aluatul la ora 1.
-il lasa sa dospeasca pana la 2.
-incepea sa coaca covrigii si cornurile ca primii clienti matinali, care nu au apucat sa ia micul dejun, sa gaseasca produse calde.
Am dicutat mult pe aceasta tema si mi-am corectat gandirea eronata despre patroni. Ma gandeam ca daca ai afacere ta muncesti mai putin si doar supraveghezi angajatii. I-am spus acest lucru si mi-a raspuns ca el este raspunzator de calitatea produselor si de bunul mers al afacerii sale. Daca nu ar tine lucrurile din scurt, salariile celor care muncesc pentru el nu ar avea de unde sa fie platite. Trata cu toata seriozitatea salariile angajatilor, fiindca se gandea la familiile lor pe care le cunoscuse, fiindca sarbatorile le petreceau impreuna ca intr-o familie mare.
-Este si frumos sa stii ca depind atatia omeni de tine, dar este si apasator, mi-a spus. Cel mai mult imi place, cand mi se spune ca sotiile si copiii se roaga adesea pentru sanatatea mea. Rugaciunile lor parca imi dadeau forta necesra sa rezist si sa lupt pentru binele tuturor.
Am inteles faptul ca oamenii care lucreaza pentru tine trebuie sa fie supravegheati, fiindca in caz contrar trag de timp, mai iau o pauza de o tigara, iar la sfarsitul zilei nu se vede ce au lucrat.
In toata cartea aceea nu am gasit o idee despre dildo si vibratoare pentru cupluri , dar ma puteam informa singura de pe site-ul magazinului Playlove.ro si din toate articolele de pe internet.
Nu credeam sa se stopeze socializarea, cand era mediatizata si incurajata atat de intens! Marginalii sociali, timizii, solitarii erau in permanenta criticati, pana cand a venit pandemia si nu numai ca ni se interzice sa interactionam cu persoanele straine, dar ni se cere sa fim prudenti si cu cele pe care le cunoastem.
Stam in case, intram cate doi-sau trei in magazine si trebuie sa pastram distanta de 1,5-2 metri fata de ceilalti oameni.
Stau in casa si ma gandesc cat de bine este de mine ca nu ma aflu in prima linie! Am timp sa citesc, sa rezolv restantele, sa petrec cu cei dragi si sa scriu. Dimineata mai lenevesc in pat, dar asta nu inseamna ca nu ma gandesc la brutarul care indura caldura si ridica sacii cu faina, la medicii care sunt in mare pericol si nu dorm decat cateva ore pe noapte, la toti cei aflati in linia intai, carora nu li se permite sa dezerteze. La stiri am auzit de o echipa de medici „uitati” intr-un spital fara apa si mancare si m-am gandit cat de nedreapta este lumea!
Cand eram copil si am citit despre Prometeu, am plans. Nu am inteles cum se poate sa faci cuiva un dar atat de mare, focul, iar cu toate astea sa fii condamnat!
Oameni de bine isi dau deja de la distanta mana generozitatii si investesc in semenii lor greu incercati. Aceste dovezi de generozitate ma determina sa sper ca totul va fi bine.
Un om de afaceri controversat ajuta tara pentru a nu stiu cata oara si imi dau seama ce suflet mare are, iar cand a fost laudat a spus simplu:
-Ce fac eu cu averea, daca semenul meu este in necaz? Ce fel de om sunt eu, daca nu am iubire fata de semeni?
Cateodata mi se pare un privilegiu ca un asemenea om s-a nascut si traieste in Romania si este contemporan cu mine.
Sunt mandra cand vad oameni cunoscuti in linia intai si sunt empatica fata de ei, fiindca stiu ca se zbat sa imi asigure mie confortul si normalitatea. Este ca in razboi, cand cel din postul de baza are maxima responsabilitate.
Multumesc tuturor celor care nu dorm si vegheaza ca totul sa fie bine! Imi dau seama cat de greu le este, cand eu stau cu familia, imi beau linistita cafeaua si mananc la ore fixe, in timp ce ei lucreaza la foc continuu. Mi-a placut cand reprezentntul unei florarii le-a trimis buchete de flori frumoase in spitale si iubesc oamenii care ii aplauda si le recunosc meritele.
Suntem chemati sa depasim acesta incercare si cu vointa, speranta si rabdare vom reusi. Cei care nu se roaga nu trebuie sa ii dispretuiasca pe credinciosi, iar cei curajosi nu trebuie sa rada de cei care se tem.
Lumea noastra este diversa si trebuie sa ne acceptam unii pe altii cu limitele noastre cu tot!

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Am nevoie laptop!

Da, e o treabă cât se poate de serioasă şi de nelalocul ei. Am nevoie de laptop! Musai. Arde fără....

CRACIUNUL SI…FERICIREA!

  „ Răsfăţul cu care ne obișnuim nu ne face fericiţi.” — George Eliot Odata cu venirea Craciunului sau in...

BOR, nu te duce capul!

Despre BOR am mai scris aici și aici. Ultima năzbâtie a acestei organizații (care nu mai are de-a face nimic...

Close