Gândacul robot
Nu mi-e rușine s-o spun, însă am o frică teribilă de gândaci. Vorbesc de gandacii de bucătărie, de cei de canal, de ploșnițe. Nu mi-e frică de miriapozi, de cărăbuși, de cei gri de pământ sau de alte lighioane, cum ar fi păianjenii. Însă când văd câte un gândac din ăsta care se mișcă rapid, mi-e o silă amestecată cu frică, ceva de nedescris. Aceeași senzație care o am la sobolani. Poate din cauza asta am vizionat cu reticență Wall-E și Ratatouille
Însă când am auzit de gândacul robot, a trebuit să-mi înfrâng sila și să văd un filmuleț. Cum un descreierat a montat un controller electronic pe un ditamai gândacul.
Bun, pentru ce ai face așa ceva? De ce? Asta nu-mi explic. Că dacă vrei să-l folosești pentru acțiuni de spionaj, în mod clar astfel de gândac ar fi vizibil de la o poștă. Cel mai OK ar fi să folosești o mașinuță în miniatură, deghizată în gândac, nu un gândac acoperit cu chestill electronice, să semene cu Darth Vader sau cu un RoboGândac.
După părerea mea, omul ăla se joacă așa cu gândacii, mutilându-i, de plăcere. Nu că ar fi realizat ceva de-a dreptul uimitor. Nu ți-e silă? Perfect, joacă-te cu ei, dar nu-i mutila.
Trecând peste treaba cu gândacii, mă mai tem, mai bine zis mi-e o silă imensă de coropișnițe. Urâte, urâte de se sperie și noaptea de ele, de-și ia Muma pădurii câmpii, fugind către mare, de Gheunoaia se ascunde de frică, mai ceva ca răufăcătorii de Chuck Norris.
Cred că dacă m-ai pune să fac un clasament cu cele mai mari temeri, aș pune coropișnița în top 3, alături de moarte și orbire.
Însă, în privința dăunătorilor, există cineva care te poate scăpa de orice grijă. Ai văzut că ai ceva “musafiri” nepoftiți? Cu un telefon ai rezolvat problema. La fel am reușit și eu, cu ajutorul profesioniștilor în deratizare.
Acum vreo 15-20 de ani, nu știu cum, în casă apăruseră furnici. Niște furnicuțe mititele, roșiatice. Am întors casa cu fundul în sus, curățenie lună, nu le găseam sursa. Și erau al naibii de enervante, pomenindu-ne că apare câte o furnică pe felia de pâine. Din păcate, nu eram singurii din bloc cu această problemă. Un vecin dăduse de ele în frigider! Însă eu, fiind primul descreierat cu internet pe vremea aceea, m-am pus și am căutat o firmă de dezinsectie. Și-am avut noroc, i-am explicat omului la telefon problema și m-a asigurat că-n 3 zile mă scapă de orice furnică.
A doua zi, dimineață la ora 9 și 15 a venit un nene subțirel, slăbuț și cu mustăcioară. S-a uitat, a observat problema și ne-a întrebat dacă avem unde să stăm vreo 2 zile. Aveam, la bunica. Așa că ne-a lăsat să ne facem bagajele, urmând ca a doua zi să înceapă otrăvirea furnicilor.
După două zile am ajuns acasă și-am lăsat geamurile deschise o jumătate de oră. Contrar altor substanțe (care, fie vorba între noi, put de-ți mută nasul dar nu omoară insectele), cu ce substanță a dat omul ăla nu știu. Însă nu mirosea deloc urât și, cel mai important, nu am mai văzut urmă de furnică. Dar deloc, adică una moartă ceva… Nu, au dispărut complet. Și odată cu ele am văzut că au dispărut și nemernicele de molii.
La următoarea ședință pe linie de partid bloc, taică-meu le-a spus și vecinilor cum am scăpat de furnicile enervante. Ți administratorul a zis că trebuie musai dezinfectie totala. Vreo două spătămâni, tot vedeam cum vecinii se mută vreo 2-3 zile de acasă. Ce m-am bucurat când au plecat ăia de la etajul 4. Am putut să dorm și eu liniștit fără să-mi bubuie boxele cu Adrian Copilul Minune și Romeo Fantastik.
După aceea, cam un an, am fost privit cu ochi bun de ceilalți vecini. că dacă nu eram eu să le dau numărul de telefon de la profesioniști, ăștia și acum dădeau prin casă cu Raid… În plus, când aveau ceva de aflat, veneau la mine, numai eu aceam calculator cu internet. Ce de CD-uri cu filme și poze deocheate am împărțit prin bloc…
