Ia-ți labele jegoase de pe marfa mea prețioasă!

Abia ce scrisesem un articol în care îndemnam oamenii să cumpere produse românești, din piață. Azi am fost lar la Piata Delfinului. Am luat brânză, lubeniță, măsline. Și-am zis să luăm și niște roșii. Nevastă-mea de oprise lângă una de vindea roșii frumoase. Apoi dintr-o dată a plecat.

– Ce-ai mă, de ce ai plecat așa, nu voiai rooșii? Ce-aveau alea, erau stricate?
– Nu, dar mi-am adus aminte cum, acum câțiva ani m-am dus la ea, pusesem mâna pe câteva roșii, și a început aia să urle la mine că îmi dă ea roșii, nu să mi le aleg eu.
– Dă-o încolo, poate te-o fi uitat!
– Nu, am zis că de la ea nu mai iau și gata. Niciodată.

Am ieșit afară din piață, să tragă de-o țigară. Apoi hai să mergem să luăm roșii. De la altcineva, nu de la aia. Și se duce la o tarabă cu roșii frumoase. Pun mâna pe una și o miros. Nu avea niciun miros. Nici de roșie, nici de nimic. Apoi văd că mai avea niște roșii, de alt fel. Nici n-am atins bine roșia că începe vânzătorul la mine:
– Nu mai pune mâna pe roșii!
– Ce face?
– Nu mai pune mâna pe marfă. nu-ți bate joc!
– De ce să-mi bat jov că nene? Am luat una și am mirosit-o.
– Le luăm, astea pe care am pus mâna, stați liniștit, zice și nevastă-mea.
– Nu vă bateți jos de marfa mea. Luați mâinile jos de pe roșii. Vreți una, vă dau eu să mâncați.
– Auzi mă, pulică, i-am zis. Nu-mi dai tu mie să mănânc. Dacă așa te porți cu clienții, ai de pierdut.
– Nu-mi trebuie așa hal de clienți care-și bat joc de marfa mea!
– Mă nene, n-auzi că le cumpărăm, îi zice și nevastă-mea.
– Nu, nu, nu-mi trebuie! Nu puneți mâna!

Bă nene, se făcuse acolo circ, se uita lumea ca la urs. Eu trăgeam să plec, iar nevastă-mea se tot certa cu idiotul ăla. Am tras de ea:
– Hai să mergem, că dacă-l mai aud odată cu “Ia-ți labele jegoase de pe marfa mea prețioasă“, mă piș pe roșiile lui și i se sparg în cap.

Nu ne-am mai dus la alt “producător român“, ne-am dus la un supermarket, unde am luat roșiile pe alese. Roșii care miroseau a roșii, nu turcisme de seră, fără gust și miros, vândute de niște precupeți care se dau “producători“.

Oare au înnebunit cu toții? Ce mama dracu e cu asta, să nu atingem marfa? De ce să-mi dea el marfă la grămadă? Că nu e vorba că aleg cireașă cu cireașă, sau bob cu bob de fasole. Sunt roșii nene. Nu iau o tonă, vreau să iau câteva, vreo 7-8 bucăți. Și vreau să mi le aleg eu. În primul rând, le miros. Nu contează dacă cu 10 minute înainte am mirosit un câine la cur sau un trandafir, nu-ți stric roșia dacă am atins-o și am mirosit-o.

Pe de-o parte, îi înțeleg pe ăștia. Nu vor ca marfa să le fie atinsă de toți idioții. Și să se vândă numai alea bune, iar alea bătute să rămână cu ele pe cap. Dar, te mai uiți și la om. Dacă eram vreun boschetar care-și trăsesele palmele jegoase peste marfa lui, mai ziceam. Chiar și așa, roșiile, precum TOATE fructele și legumele, le speli. Sau ați uitat în pandemie când spălau unii fructele și legumele cu spirt și săpun?

Uite așa am descoperit care e adevărat producător și care e un precupeț care face parte din mafia pieței. Ăla care cumpără la tonă de la producător și vinde marfa la super supra-preț.
Și fix așa voi face de fiecare dată când vreau să iau ceva. Pun mâna pe ele și mi le aleg. Ce e mai mic ca o prună, inclusiv, nu le ating. Le iau la grămadă. Dar când iau 7 roșii, vreau să mi le aleg eu. Că nu iat câteva roșii să fie bătute, nu le bag la bulion.

Comments

comments