ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE DE PRIN ȚARĂ ADUNATE!
Cândva, dar nu prea de mult, scriam și mă întrebăm, prin genericul articolului, “În ce țară trăim, fraților?!“Aceasta ca urmare firească a unor întâmplări, “minuni” cu totul ieșite din comun, petrecute și întâmplate în diverse locuri și domenii din țărișoara nostra. Nu mai rețîn exact dacă am primit sau nu, răspunsurile așteptate, dar știu precis că, pe marginea celor scrise au fost totuși mai multe comentarii.
Dacă m-au satisfăcut ori ba, n-are importantă. Baiul e că “minunile” se tot repetă! Fie așișderea sau chiar mai și. Adică mai grave, inexplicabile și mai dăunătoare societățîi, omului în general! De ce? Asta mă-ntreb și eu. Sper însă că poate acum mă va lămuri totuși cineva. Precizez că nu voi exagera cu exemplificările (sunt și-ar fi mult prea numeroase, diverse), ci mă voi referi doar la câteva, la întâmplare alese și, mai ales, de neconceput, dar (cum veți află) nu întâmplătoare!
Din presă scrisă cât și de la tv, aflu că un biet și nevinovat cetățean, cu handicap de auz dar și de vorbire, a fost aspru sancționat și amendat (cu 2.000 de lei!) de către jandarmerie, pentru tulburarea liniștii publice! Să nu-ți vina să crezi! Oare cum poate un individ cu un asemenea hadicap să tulbure liniștea?
Răspunsul îl oferă, după cca. o luna, colonelul Sebastian Cocoș, de la Jandarmera Română, care susține sus și tare că “bărbatul a fost identificat pe baza probelor video, că striga (!?) și protesta vehement atunci, în luna Martie, la Congresul PSD“. Și că, spune dl colonel, “Din informațiile pe care le avem, încadrarea faptei a fost făcută corect, numai că descrierea ei a fost eronată!?”
Și atunci, de ce-a fost amendat?! Gândiți–va, stimați cititori, că acel om, care trăiește dintr-un ajutor modest de handicap, a fost totuși amendat pentru exprimarea unui drept politic. Practic dar și logic gândind, fapta nici nu a existat! Dar că să mai dreagă busuiocul (cum se spune), tot dl. colonel zice că “ceea ce pot să va spun este că această eroare în descrierea faptei ne- a adus un deficit de imagine și cu siguranță vom întreprinde niște demersuri pentru ca astfel de situații să nu se mai repete“.
Dar din proprie pățanie pot să spun că, situațîi întrucâtva asemănătoare, cu amenzi, falsificări și erori negândite se cam întâmplă și prin alte locuri din țară! Nu de mult, tot într-un articol va spuneam, mai în detaliu, despre cum am fost sancționat, “cu avertisment” de către un echipaj al poliției rutiere din Tg.Neamț, “pentru traversarea ilegală a unei străzi” pustii! Că după mai multe luni de zile să primesc de la Primăria orașului (deci, nu de la poliție!) o incunostiintare precum că-s “amendat cu 300 lei, pentru încălcarea unei legi privind circulația pe drumurile publice“!
Avertismentul dat de polițișți s-a metamorfozat ca-n basme, într-o amendă (total aiurea) pe care am fost nevoit s-o achit la bugetul primăriei. Fireste, nu m-am complicat cu contestațîi și alte demersuri, dar îi întreb și acum pe edili, pe bunii “gospodari“ai urbei de la poalele Cetățîi Neamțului, unde s-au dus banii aceia, pur și simplu jecmaniti din buzunarul meu?! Această cu atât mai mult cu cât aspectul urbanistic al localitățîi pe care o administrează (un fel a spune!) arată jalnic! Străzi și alei, la doi pași de centru, zac de ani buni într-un hal greu de descris (n.n.- aveți și dovezi foto și video): gropi și noroaie, bănci rupte sau grav degradate, felinare sparte sau furate, maldăre de gunoaie, artere stradale fără trotuare dar cu denumiri pompoase, gen “Aleea Gloriei”, despre care s-a tot scris, s-a vorbit și promis, dar nimic nu s-a făcut! Ba da! S-au asfaltat periferiile și unele locuri preferate, iar gropile din centru, de pe Aleea Gloriei, mereu acoperite cu pietrișul care, firesc, treptat (mai ales după ploi și zăpezi) dispare!
Precum și spiritul gospodăresc al “gospodarilor” urbei pe care-i întreb: de moment ce va sporiți bugetul și din amenzi (unele, total nejustificate), de ce nu le utilizați în folosul cetățenilor, al celor nevoiți să calce mereu prin “craterele” pline cu apă și noroaie din arterele stradale situate-n buricul târgului?
Și că un făcut, iată, tot din plaiuri moldave, vine și cazul la fel (poate că și mai) ieșit din comun prin stupiditatea sa! Mai exact, cum motivează judecătorii de la Tribunalul din Vaslui refuzul de a-i “redă viața” unui cetățean din Bârlad, declarat mort! C-tin. Rellu, bărbat de 63 de ani, “mortul”, a tot solicitat Tribunalului să anuleze o decizie judecătorească prin care, în 2016, a fost declarat (în urmă unei grave confuzii) mort! Dar pe 14 Martie, magistrațîi vasluieni au menținut sentința anterioară, deși – rețineți, va rog! petentul s-a prezentat în fața instanței în carne și oase, viu! El fusese declarat decedat în Mai 2016, după ce fosta să soție a formulat o cerere în instanța, arătând că soțul ei (pe atunci), care se află la muncă în Turcia, nu a mai dat nici un semn de viață de 19 ani. Iată așadar, în ce situație aproape de necrezut, deocamdată fără ieșire, se află in prezent “mortul”…viu din Bârlad!
Acum, aproape de final, o altă “minune“! Măsurile propuse de parlamentarii Puterii prin care condamnațîi pentru corupție sau infracțiuni de serviciu să fie ținuți cât mai departe de închisori, mai exact, la ei acasă, în arest la domicilu a stârnit reacțîi puternice din partea societățîi civile, și nu numai. Altfel fie spus, să creem condițîi optime celor care fură, talharesc sau cine știe ce alte abateri de la normele de convetuire socială mai fac! Bravos națiune, facem ce facem, dar tot de pușcăriași s-avem grijă!
Restul problemelor presante, cu adevărat vitale, le lăsăm pentru altă legislatura, nu? Dacă așa-i treaba, vin și eu cu o propunere: de ce să stea puscariasii pe la casele lor sau Doamne ferește, prin închisori!? N-ar fi mai bine să-i trimitem câte puțin așa, prin stațiuni de odihnă și tratament?! Că de vindecat (de furat și de alte vicii) ei tot nu se vindecă!…
Să recunoaștem că asemenea situațîi aproape de necrezut, numai la noi, în societatea în care trăim (și ne amăgim!) se pot întâmplă. Și atunci, fără a mai continuă șirul altor “minuni“, reinoiesc vechile întrebări: ce se întâmplă, fraților, cu noi, românii!? În ce țară trăim?
Marc Ciubotaru
