Ursul Wojtek
În 1942, soldații polonezi au adoptat un urs, iar animalul i-a ajutat inclusiv în lupte. Povestea pare o legendă, dar este cât se poate de reală: ursul Wojtek a devenit una dintre cele mai neobișnuite figuri ale celui de-al Doilea Război Mondial.
Totul a început în Iran, când un grup de militari polonezi din exil, aflați în drumul lor spre frontul aliat, au întâlnit un băiat care deținea un pui de urs brun. Slăbit, încă orb și dependent de lapte, puiul a fost cumpărat, hrănit și îngrijit de soldați, care au improvizat chiar și un biberon dintr-o sticlă de vodcă.
Pe măsură ce creștea, Wojtek s-a integrat perfect în viața regimentului. Dormea în corturi, se juca cu soldații și îi imita în multe gesturi, devenind rapid mascota lor neoficială. Îi plăcea berea, accepta țigări — pe care uneori le mânca — și se purta cu o blândețe surprinzătoare față de oameni. Prezența lui ridica moralul trupelor, dar rolul său nu avea să rămână pur simbolic.
Momentul decisiv a venit în 1944, în timpul bătăliei de la Monte Cassino, una dintre cele mai grele ofensivi ale Aliaților în Italia. Conform relatărilor soldaților, Wojtek ajuta la transportul lăzilor cu proiectile de artilerie, ridicându-le cu labele din față și ducându-le până la tunuri. Deși nu există înregistrări video, mărturiile supraviețuitorilor au fost atât de numeroase, încât regimentul a adoptat ulterior ca siglă imaginea unui urs care poartă un obuz. Pentru a-l putea îmbarca oficial pe navele militare, Wojtek a fost chiar „înrolat” ca soldat, cu gradul de caporal.
După război, ursul a fost mutat în Scoția, la Grădina Zoologică din Edinburgh. A trăit acolo până în 1963, fiind vizitat în mod regulat de foștii săi camarazi, pe care îi recunoștea și îi saluta ridicându-se în două labe. Astăzi, Wojtek are statui dedicate în Polonia, Scoția și alte țări — un omagiu adus unui animal care a devenit, fără să știe, erou de război și simbol al prieteniei dintre oameni și natură.
Wojtek, ursul „soldat”
Sue Butler, fiica lui Andrzej Gasior, un soldat care a luptat alături de Wojtek, a spus că ursul era privit ca un „simbol care unea soldații” pe câmpul de luptă:
– Era mult mai mult decât un urs, era considerat ca fiind unul dintre ei”. Când a început să-mi spună povești despre acest soldat care era de fapt un urs, nu l-am crezut la început, credeam că glumește. Dar, la un club polonez local, un prieten de-al lui mi-a arătat o poză cu Wojtek, a povestit Sue Butler.
Tatăl său, Andrzej Gasior, a fost dus într-un lagăr de muncă din Siberia la vârsta de 16 ani, după ce a fost prins încercând să treacă granița poloneză pentru a vinde cizme și alimente. S-a îmbolnăvit și spunea că războiul i-a salvat viața, deoarece invazia Poloniei a determinat Uniunea Sovietică să-i lase pe polonezi să plece. El s-a alăturat Armatei Libere Poloneze, așa cum o numea, și l-a întâlnit pe Wojtek în timpul șederii în Orientul Mijlociu.
