N-avem lenjerii de calitate?

Nu sunt atent la aşternutul pe care mă culc. Dar apoi mă prind că unele lenjerii sunt de-a dreptul enervante. Sunt prea subţiri, intră la apă, se decolorează, n-au sistem de închidere şi, uneori, imprimeul murdăreşte patul. Ce naiba, nu avem lenjerii de calitate în țara asta? Nu avem țesătoare? Croitorese ca pe vremuri? Astfel de lenjerii îmi fac nopţi albe. Am ajuns la concluzia că, pentru a avea un somn odihnitor, trebuie să fii atent cum îţi aşterni.

La polul opus e nevastă-mea. Ea e foarte atentă la detaliile astea. Preferă lucrurile de calitate, indiferent de preţ. Treceam zilele astea printr-un hipermarket, deşi sunt obişnuit cu magazinele online. E mai confortabil să stau în fotoliul meu preferat şi să intru în magazinele virtuale. Nai ales că nu-mi vine niciun vânzător să mă ytragă de mânecă:
– Vă pot ajuta cu ceva?

Și nu prea știi cum s-o dai. Că dacă zici “Nu, mulțumesc, mă uit“, te trezești că se uită la ine așa cu silă “Ai dracu sărăntoci, numa se uită“. Așa că m-am învățat ca de fiecare dată când intru într-un magazin, în caz că mă întreabă cineva ceva, să-l pun în încurcătură, să se simtă vânzătorul nasol.
Eram zilele trecute într-un magazin de încălțăminte.
– Vă pot ajuta cu ceva?
– Da, cum să nu. Aveți Wingtips alb-negru?

Și din ce surâzătoare era până atunci, parcă dintr-o dată a aflat c-a picat Bacul, că i-a tăiat netul și că a inundat-o vecinul. Așa că prefer să-mi fac de acasă cumpărăturile.

Nevastă-mea în schimb, preferă să meargă în magazine. Însă nu acceptă să intre într-un magazin fără să cumpere nimic. I se pare că-i degradant, nu care cumva să se facă de rușine, că n-are bani să cumpere.
– Păi băi femeie, nu-ți place marfa, zici “Nu merci, vânzare bună” și ieși.
– Nu, nu e frumos!

Așa și când am intrat într-un magazin cu lenjerii de pat. Am strâmbat eu din nas când am văzut prețurile. Să-mi fi luat o pereche de pantofi la comandă de banii ăia și-mi mai rămânea și de-o masă în oraș.
– Auzi mă femeie, pe tine ce te interesează, preţul sau calitatea?
– Și/și. În plus să fie și un material care-ți place ție.
– Ei, asta-i! Habar n-am ce material îmi place!
– Eu am observat. Aminteşte-ţi ce nervos ai fost când cearceaful se făcuse ghem sub noi! Îţi aminteşti că a trebuit să schimb lenjeria? Apoi ai adormit liniştit pe noul cearceaf.
– Da. țin minte. Care a fost faza?
– Păi le preferi pe cele de bumbac, nu pe cele subțiri.
– Și nu-i normal? M-am săturat de alea subțiri, dacă transpiri în pat, dimineața vezi cum s-a albăstrit salteaua!
– Tocmai de aceea vreau și eu de bumbac, ceva calitativ, dar și să ne putem permite.
– Bun, hai să ieșim!
– Și nu luăm nimic? Știi că nu-mi place!
– Nu am bani. Nu dau 400 lei pe un așternul de pat, că n-a fost al lui Mihai Viteazul. Mergem acasă și mă uit la www.lenjerii-hoteluri.ro și iau de acolo.
– De ce?
– Pentru că sunt producători direcți și au marfă de calitate. Știi anul trecut când am fost la Mamaia? cine crezi că le furniza cearșafurile și fețele de pernă?
– Ei?
– Da, am văzut că scria pe ele într-un colț. Și-ai văzut ce bune au fost!
– Da… parcă acum îi înțeleg pe ăia care mai șparlesc câte un cearșaf de la hotel!

Comments

comments