Nu înțeleg “înghețata” asta!

De când mă știu eu, înghețata este o cremă care aproape îngheață. Nu se face bocnă, nu există cristale de gheață în ea. Așa am fost eu învățat de mic, de când lingeam Polar la calup. Înghețata aia comunistă care semăna leit cu pachetul de unt de la Alimentara.

Apoi am văzut că există înghețată la pahar, la cornet și, Domne Dumnezeule, minunăția lumii, înghețată PE BĂȚ! Nevăzând sau auzind așa ceva, înghețata pe băț pentru un copil în comunism era ceva nemaivăzut, ca și cum prietenii de joacă ai lui Napoleon ar fi văzut un casetofon auto!

Pe vremea aceea, cine văzuse blugi era cineva. Darămite ăla care avea o pereche veche de 30 de ani, trimisă cu multă greutate de văru-su din RFG. Așa eram eu cu înghețata pe băț. Pot spune că inghetata de vanilie este desertul meu preferat. Am zis greșit desert. Deoarece aș putea mânca înghețată și ca felul I și ca felul II fără probleme.

Însă, de când sunt eu, n-am văzut gogomănie mai mare ca asta: ICE CONES. Adică gheață răzuită peste care se toarnă niște sirop înmiresmat. Ia și linge, te răcorește. Bă nene, ai căpiat? Înțeleg oarecum porcăria aia de Slurpee, acolo este iaurt înghețat, pasteurizat și mama lui. Dar gheață mă? E ca și cum ai linge un cub de gheață peste care ai turnat niște Ci-Co. Sau, cea mai simplă rețetă, iei niște zăpadă de pe jos, după ce-a dat dezghețul într=o zi, să fie plină de apă. Pe lângă faptul că face niște bulgări letali, dacă-i torni niște suc de mere pe ea, e genială. Ce drac de înghețată e aia mă?

Și-i mai văd pe unii care se dau în vânt după așa ceva. Ba chiar se plâng că-n rahatul ăsta de țară nu prea există așa ceva la magazine. Păi știți de ce? PUȚINI ADORĂ PORCĂRIA ASTA! dar deh, ca românul să fie “mainstream“, acceptă orice face furori pe la americani. Aștept cu nerăbdare să-l văd p-ăla care se dă în vânt după cremă de arahide cu dulceață de prune, peste care s-a turnat din belșug sirop de arțar.

Comments

comments